Avem de-a face cu o lucrare ce reuneşte amintiri de familie dar totodată şi viaţa satului Măgura, pendinte altădată de comuna Cernădia, aşa cum era satul cu şapte-opt decenii în urmă. Printre amintirile copilăriei şi preocupările oamenilor din sat, printre muncile lor de altădată şi poveştile din bătrâni auzite atunci, sunt rememoraţi şi o parte din locuitori, printre care: Băra, Boţoteanu, Cârţână, Coadă, Cotorcea, Găină,  Geoancă, Mudăvoiu, Niculescu, Nedu,  Popescu, Popa, Rădoi, Ţarfulea sau sub nume cu încărcătură anecdotică precum: Butişcă, Creţu,  Deciu, Mandroana, Păpăluţă, Popete, Râţă, Tălpănoaia, Viva, Zoe şi alţii. Un sat mic cu biserică şi tradiţii, cu istorie şi oameni demni de aprecieri îşi deschide una din puţinele file scrise ale istoriei sale, prin prisma amintirilor autorului – fiu al satului.

citat „Satul avea forma unui triunghi cu baza la poalele plaiului şi vârful locul unde se întâlnesc cele două ape: Boţota şi Râul-Rudii. Cum veneai dinspre Novaci, la Hanul Popeascăi se desprindea în stânga uliţa” Alexandru Popescu – Poveste neterminată.. (File din cronica unei familii), Editura Măiastră, Târgu-Jiu, 2014, p.8