Avem de-a face cu un roman pastoral, izvorât din experienţa de viaţa a unui cioban autentic al Cernădiei zilelor noastre, precum şi o incursiune în viaţa ciobanilor din vremuri neştiute. Gazdele acestei povestiri adevărate sunt Ciobanul Gheorghe al Stanciului şi autorul cărţii, împreună marcând, pentru generaţii şi generaţii de urmaşi, până a nu fi prea târziu scene, obiceiuri şi întâmplări din viaţa tradiţională a crescătorilor de oi, de aici de lângă Boţota, pârâul ce brăzda odinioară mijlocul comunei Cernădia. În textul volumului sunt redate pelerinajele ciobanilor şi toate cele ce ţin de viaţa pastorală, din vârful munţilor şi până către malurile mării, locuri pe care, Gheorghe – Ciobanul din Cernădie le-a bătut cu pasul alături de turmele de oi: de la Zănoguţă, până în Banat şi până la Bărăgan şi până în Basarabia.

citat „Într-o altă toamnă, tot pă drumul di la Vîrfu lu* Pătru, ne duceam în Banat. Treceam pi la Vîrfu lu* Pătru, coboram la Călan, ieu cu Gheorghe al lu* Hîrcioagă am ajuns sara la stîna din Sălanele, sub Vîrfu lu* Pătru. Dedeasăm jos di pă măgari şi eu eram dindeal de oi. Gheorghe Hîrcioagă plecasă la şipot să ia apă şi, cînd ne uităm noi în sus pe coastă înaltă, ursul venea pă poiană spre noi” Ion Staicu – Ciobanul din Zănoguţa, Editura Foton, Braşov, 2015, p.192