Cartea a fost publicată postum, la mai bine de 15 ani de la decesul autorului, de către fiicele sale. Conține 212 pagini, structurate pe trei părți: prima dedicată vieții trăite de autor în război, cea de-a doua include un itinerariu profesional în școlie din Zona Lăpușului și de la Novaci, în care a activat, iar cea de-a treia reunește câteva opinii și fotografii de familie ale celor apropiați autorului. Doar o scurtă trimitere către cea dintâi parte a lucrării, chiar dacă și următoarele sunt atent documentate și structurate, însă prima parte îl are în prim plan pe soldatul Șandru, luptător al Armatei Române în cel de-al doilea război mondial, pe frontul de est, în prima linie, în incercuirea de la Stalingrad și în prizonierat.  ”un soldat i-a spus altuia că i s-a blocat pușca mitralieră. Acesta din urmă, care era chiar lângă mine, a întins mâna să ia pușca mitralieră și s-a ridicat dar foarte puțin. Un pocnet de armă și un zăngănit de cască!… Soldatul de lângă mine a lăsat capul în jos. Pentru că era chiar lângă umărul meu, l-am întrebat ce are. N-a răspuns. Am pus mâna pe cască, să i-o ridic, să văd ce e. Sângele gâlgâia prin gaura făcut de glonț, în cap.” Constantin Șandru – Jurnal de Război, Editura Brumar, Timișoara, 2025, p.71   ”