Dumitru Brezulescu este de departe cel mai cunoscut novăcean de la începutul secolului al XX-lea și constituie un reper în orice timpuri, inclusiv în cele actuale. Realizărilor și memoriei sale, îi sunt destinate mai multe cărți, articole ori chiar simpozioane realizate pe parcursul anilor, iar lucrarea scrisă de către autorul E. Focșeneanu confirmă parcursul de excepție al vieții celebrului nostru înaintaș! citat „Opera socială a lui Dumitru Brezulescu este curmată brusc atât prin moartea sa cât si ca urmare a ocupației germane. Dar Dumitru Brezulescu pusese baze solide planurilor sale și, după revenirea păcii, ea avea să fie continuată de inimoșii săi ucenici în condiții mult mai favorabile.” Focșeneanu Eleodor – Dumitru Brezulescu. O viață închinată țărănimii, Editura Vremea, București, 1998, p.54
Author: Administrator
Liceul Novaci. Promoția 1962. Performanța ca destin – Ion Staicu – 2023
Dintre miile de absolvenți ai Liceului Novaci, cineva a decis să realizeze o lucrare dedicată deopotrivă școlii respective, profesorilor vremii și bineînțeles colegilor de generație. Fiind absolvent al celei de-a treia generații de elevi a Liceului, autorul redă în detaliu crâmpeie din viața de licean novăcean a anilor *60 din secolul trecut, precum și de la emoționantele Întâlniri colegiale organizate cu regularitate peste ani și ani! Printre eroii cărții, sunt atât profesorii de la începuturile Liceului, cât și elevii primelor generații și nu doar atât, cu toții având același numitor comun – LICEUL NOVACI – de atunci, de acum și de aici-înainte!
Citat: ”Îmi amintesc, ca și cum ar fi fost ieri, prima zi de liceu din 15 sept. 1958.Curtea școlii era un furnicar de copii, toți în țoale țărănești cu geacurile în spate gemând de cărți, că ne îndoiau umerii, de parcă veneam din colindețe.” Staicu Ion – Liceul Novaci. Promoția 1962. Performanța ca destin, Brașov, 2023, p.80
Novaci – Gorj. Date. Datări. Interpretări. De la începuturi la România Mare – Ciocan Petrișor – 2022
Lucrarea în sine reprezintă o Culegere a datelor despre locurile de la izvoarele Gilortului, din timpuri străvechi și până la Primul Război Mondial. Sunt expuse contexte istorice universale, regionale sau locale, susținute prin date ori opinii ale autorului, în cele 552 de pagini, cartea bazându-se pe o documentare solidă privind viața celor ce au locuit aici, sub umbra Munților Parâng.
Citat „La sf. Biserică din Cătunulu Novaciu Români lipsescu cărțile anume: Molitvelnicul, Aghiazmatarul, Triodul, Panihidă, Bucovnă, Carte de Tedeumuri.” Ciocan Petrișor – Novaci-Gorj Date. Datări. Interpretări. De la începuturi la România Mare, Editura Măiastră, Târgu Jiu, 2022, p.429
Visător prin lume – Constantin Dârvăreanu, 2008
Amintirile privind o parte din itinerariile Ansamblului NEDEIA din Novaci sunt expuse în cele aproape 220 de pagini, de către Directorul Ansamblului și totodată Autorul cărții.
Astfel, din Turcia și până în Olanda, în afara țării ori de-a latul și de-a lungul României, amprenta novacenilor a fost așternută cu temeinicie.
Citat „În cea de-a doua zi a manifestărilor de la Can (Turcia n.a.) participăm la un eveniment deosebit: inaugurarea Parcului Novaci, amenajat în zona de nord a orașului, în prezența primarilor celor două localități” Constantin Dârvăreanu – Visător prin lume, Cetate Deva, Deva, 2008, p.125
Pași peste timp – Constantin I. Dârvăreanu – 2021
Cartea reunește în cele 380 de pagini ale sale date detalii și impresii expuse în manieră de tip jurnalistic de către autor. Lucrarea cuprinde materiale privind: istoria localității, administrația, impresii de călătorie, opinii asupra unor evenimente contemporane ori din alte timpuri, redate cu dibăcia unui fiu al localității.
Citat
”La Novaci există un spațiu pastoral alcătuit din vatra satului Novaci-Stăini și din munții înșirați de o parte și de alta a Gilortului și Drumului Național 67 C, Drmul Regelui sau mai nou Transalpina. Fără îndoială, în acest spațiu s-a dezvoltat continuu păstoritul, a cărui importanță nu poate fi trecută cu vederea, ba mai mult a dat putere economică acestui spațiu și întregii așezări” Constantin Dârvăreanu – Pași peste timp, Editura Măiastră, Târgu Jiu, 2021, p.121
Divizia C 1981-1982 Parîngul Novaci
Lotul echipei de fotbal Parîngul Novaci pregătit pentru a debuta în Divizia C, ediția 1981 – 1982
Sursă foto Dumitru Șodolescu
Piatră cu însemne vechi din satul Hirişeşti
Sursa foto: ing. Petre Ciocan
Comuna Novaci Stare Civilă 1832-1915 – Petrișor Ciocan
Această carte arată tuturor cine sunt novăcenii, cei ce s-au născut, au întemeiat familii ori au decedat, aici la Novaci, în limitele administrative ale comunei de altădată. Datele încep de la implementarea Regulamentelor Organice și survin până în preajma anului intrării în Războiul de reintregire a țării.
Citat
„Dumitru, fiul lui Constantin sîn Popa Dumitru
Nași: Popa Dumitru Bălțatu din Hirisești
Preot: Popa Radu și Popa Dumitru Bălțatu” Ciocan Petrișor – Comuna Novaci Stare Civilă 1832-1915, Editura Argeș, p.7
Fântana din Plaiul novăcenilor – Ştiubeiul
În Plaiul novăcenilor, la câţiva kilometri de zona intravilană, acest loc este cunoscut de localnici ca Ştiubei, fiind vorba de fântâniţa de unde localnici îşi luau apă, când urcau în Plai, cu diverse ocazii: păscutul animalelor, cosit/strâns fân, cărat lemne, etc.
Denumirea de Ştiubei trădează faptul, că acolo a fost cândva un trunchi de copac, poate un fag scorburos de-al locului, care ajuta apa izvorului să urce către suprafaţă. Pe la 1990, câteva familii de novăceni au refăcut făntâniţa din Plai, recondiţionată şi în alte perioade, iar azi îşi aşteaptă vizitatorii să le ostoiască setea, cu apa bună pe care o oferă.
Biserica „Sf. IOAN” Novaci – MCMXXXVIII
Sursa foto: Ion Conea – Un prinţ prin ţara lui, Editura Scrisul Românesc S.A., Craiova, 1940
Carte poştală adnotată Brezulescu – MCMXIV
Această carte poştală a fost expediată de la Novaci, în vara anului 1914 (25 august), prin care se indica sprijin pentru destinatarul Gheorghe…, aşa cum rezultă din textul inserat pe verso-ul documentului!
În vremea aceea, Dumitru Brezulescu era deja deputat liberal de trei ani, iar Banca pe care o conducea şi pe care o crease cu 12 ani în urmă la Novaci, deja se afla în topurile naţionale ale instituţiilor de profil, câştigându-şi faima şi făcând pe unii să o numească „Minunea de la Novaci”!
Crucea lui Taban
Pe actuala Transalpina, fostă Drumul Regelui, în apropierea Releului Tv Cerbu, pe partea dreaptă a drumului în direcţia Novaci-Rânca, se află acest monument ridicat în memoria fostului pădurar de la Banca Gilort, care la începutul perioadei interbelice, practic la doar câteva luni de la Unire, a fost găsit decedat la datorie, la 7 septembrie 1919, pe proaspătul drum de munte trasat în grabă în 1915, din motive strategice, în vederea intrării Regatului României în Marele Război. Monumentul a fost ridicat în memoria Pădurarului Ion Taban, din Novaci, înainte de pomenirea a 7 ani de la deces. Azi este punct de reper şi cunoscut de către localnici, sub titulatura de Crucea lu* Taban!
Vasile Craiu – Titus Axente – 1998
Novăcenii s-au afirmat în mai multe domenii ale vieţii, iar la începutul secolului al XX-lea, aviaţia era un domeniu cu impact major asupra omenirii. Să vezi oamenii zburând pe cer, asemeni păsărilor, era ceva dincolo de limitele imaginaţiei generaţiilor anterioare. Ei bine, un tânăr născut la Novaci din părinţi ardeleni, tatăl fiind salariat al unei instituii locale, Vasile, fiul Mariei originară de la Sălişte şi al lui Vasile Craiu, originar de la Şiria – Arad avea să-şi croiască o carieră de mare succes în lumea nouă a aviaţiei. Se pare că în timpul războiului, pilotul Vasile Craiu este primul aviator român din istorie, care ar fi doborât un avion inamic. Cum prăbuşirea ar fi avut loc, dincolo de liniile inamice, isprava nu a putut fi confirmată şi omologată ca atare. Lucrarea, în cele peste 110 pagini, prezintă cititorului aspecte biografie şi profesionale ale vieţii eroului cărţii, detaliind inclusiv tragicul sfârşit al acestuia, la vârsta de doar 23 de ani.
citat „Într-o zi s-a apucat să spargă cu praştia, la rând, lămpile digului de pe malul Jiului, locul de plimbare preferat al localnicilor, lăsându-i în intuneric. Taică-su a aflat cine-i autorul şi l-a luat pe departe: – Măi Bibişor, bun trăgător s-a dovedit cel care a izbutit să nimerească toate lămpile de pe dig! Încântat de apreciere, copilul în naivitatea lui a răspuns pe dată: – Pe mine mă lauzi, tată!” Titus Axente – Vasile Craiu, Editura Modelism Internaţional, Bucureşti, 1998, p.13
Pociovaliştea: monografie istorică – Gheorghe-Cristian Grecoiu – 2017
O comună ale cărei sate au veacuri de istorie, aşa cum se-ntâmplă când vine vorba de Pociovaliştea, merita o lucrare, care să le reamintească tuturor de aceste locuri frumoase. Azi, deşi este parte administrativă a Novaciului, teritoriul fostei comune îşi dezvăluie o parte a trecutului său în paginile acestei căţi. Despre aşezarea geografică, despre vremurile ori oamenii de altă dată, despre biserică, şcoală, asociaţii ale pociovăliştenilor ori alte lucrări publicate în timp, autorul readuce în atenţia cititorului amănunte inedite şi poate, despre care aproape nimeni nu-şi mai amintea. Lucrarea este însoţită de fotografii şi texte vechi reproduse cu grijă, care te duc cu mintea în volbura vremurilor de odinioară, în traiul bunicilor şi al străstrăbunicilor noştri, toate fiind expuse în cele 284 de pagini, atât cât conţine această carte.!
citat „Atestarea documentară a unei localităţi nu reflectă corect vechimea acesteia, ci reprezintă doar cel mai vechi document scris, care s-a păstrat până în zelele noastre , în care apare pentru prima dată pomenită localitatea respectivă. ….. Data precisă a întemeierii satului Pociovaliştea şi vechimea acestuia se pierd în negura vremurilor şi poate că nu le vom afla niciodată.” Gheorghe-Cristian Grecoiu – Pociovaliştea: monografie istorică, Editura PIM, Iaşi, 2017, p.13
Iulică Dăianu. Amintiri de poveste – Adelin Ungureanu – 2018
Între paginile lucrările dedicate memoriei inginerului Ilie Dăianu din Novaci, cunoscut de către apropiaţi drept Iulică, sunt aşezate mai multe amintiri despre viaţa şi activitatea sa, povestea reliefând scene trăite împreună cu familia, neamurile sau prietenii.În cele 170 de pagini, amintirile sunt însoţite de mai multe fotografii, din tinereţe sau din perioada, pe care oamenii o numesc floarea vieţii, conturând un tablou al existenţei unui om, pe care cei ce l-au cunoscut l-au apreciat mult, mult de tot! Acasă, la serviciu, la cumpărături, la nunţi ori pe stadion sunt locurile, care constituie cadre, ce găzduiesc povestea despre drumul său prin a noastră lume.
citat „la Novaci, o nouă familie se închegase complet, sub privirile pline de învăţăminte ale străbunicii Dăieniţa cea bătrână, care depăşise de ceva vreme suta de ani şi care, evident, îşi făcea planuri să-şi vadă nepoţii crescând, să-l vadă şi pe Iulică măcar atât de mare, cât se făcuse Gheroghiţă” Adelin Ungureanu – Iulică Dăianu. Amintiri de poveste – Editura PIM, Iaşi, 2018, p.17
Monografia Băncei Populare „Gilortul” de Gh. Dumitrescu-Bumbeşti
Avem de-a face cu o lucrare ce a văzut lumina tiparului în anul 1910 şi care indică situaţia financiară şi nu numai a celei ce avea a fi numită „Minunea de la Novaci” Banca fondată de Brezulescu la vârsta de 22 ani. Sunt avute în vedere scurte trimiteri la începuturile societăţii, situaţia patrimonială inclusiv după perioada 1905-1907 ce a pecetluit cumpărarea Moşiei Novaci compusă din: munţi (Cerbul, Larga, Măgura, Plopul, Rânca, Tâmpele), Plaiul şi Zăvoiul, fâneţe, islazuri şi locuri de muncă cu suma totală de 400500 lei. Sunt indicate apoi documentele tuturor tranzacţiilor şi câteva aspecte genealogice ale foştilor proprietari, precum şi unele date despre activitatea curentă ori a modului de desfăşurare a adunărilor membrilor societăţii. Nu lipsesc nici actele de caritate făcute de Banca Gilortul pe o perioadă de şapte ani, tot mai numeroase şi consistente de la an la an. Cele 87 pagini conţin şi o serie întreagă de situaţii ori anexe cu conţinut patrimonial, economic ori social.
citat „Condusă dela început cu pricepere şi energie şi după un întins şi chibzuit plan economic, prin mersul operaţiunilor de până azi şi prin întreprinderile sale, din cari a realizat numai câştiguri, Banca „Gilortul” şi-a asigurat cel dintâi loc printre Băncile Populare din ţară” G. Dumitrescu-Bumbeşti – Monografia Băncei populare „Gilortul” din comuna Novaci, judeţul Gorj, Atelierele grafice Socec & Co., Societate anonimă, Bucureşti, 1910, p.47
Vermeghea şi Litovoi
Nu puţini sunt localnicii care ştiu azi că numele celui mai vechi voievod cunoscut din Oltenia a avut tangenţă cu locurile Novaciului. Astfel, în primii ani ai secolului al XX-lea, un polonez ajuns cu serviciul la Novaci a cules câteva balade locale despre Litovoi, mirat fiind de existenţa acestora şi atitudinea localnicilor, ce-i spuneau că-i vorba de un vechi conducător de pe aici. Apoi din vremuri imemoriale, acolo unde probabil cândva să fi fost chiar vatră de sat, îi cunoscut locul numit Vermeghe, despre care se ştie că are o anume istorie, cu o doză de mister, ce greu se lasă desluşit. În fine Voievodul Litovoi a domnit la jumătatea veacului al XIII-lea şi pare-se că a avut Centrul voievodal în Plaiul Novăcenilor, la locul numit Vermeghe. Cuvântul acesta este întâlnit în administraţia medievală maghiară, cu sens de comitat, iar din punct de vedere istoric, se ştie cu certitudine despre întinderea Voievodatului litovonian în Transilvania, până în partea Haţegului, anterior anului 1277. Vorbim de vremuri, în care Novaciul nu este atestat documentar, nu ştim astfel dacă exista sau avea să se formeze mai târziu dar toponimul Vermeghe, rar întâlnit rămâne peste veacuri şi indică poate cea mai veche capitală a unei formaţiuni prestatale româneşti cunoscute, chiar dacă documente în acest sens nu-s! Vârful Vermeghei este înconjurat spre miazăzi, răsărit şi apus de trei versanţi abrupţi, ceea ce-l făceau uşor de apărat. Doar dinspre miazănoapte se putea ajunge, acolo unde probabil a fost o Cetăţuie din lemn sau ceva similar. Privit pieziş, de la baza colinei, se pot observa forme circulare concentrice, la distanţe de cca 10-15 metri unele de altele, ca şi cum cândva ar fi fost acolo fie ridicate palisade ori garduri de apărare, fie şanţuri săpate în acelaşi scop. Dacă mai adăugăm faptul, că drumeagul ce trece pe lângă acest loc e cunoscut de către localnici sub denumirea Contea, conturăm un tablou mai clar: Vermeghea cu sensul indicat, iar drumul lui Conte (Drumul Contelui) lângă ea, ce-or fi însemnând?
Ciobanul din Zănoguţa -de Ion Staicu, 2015
Avem de-a face cu un roman pastoral, izvorât din experienţa de viaţa a unui cioban autentic al Cernădiei zilelor noastre, precum şi o incursiune în viaţa ciobanilor din vremuri neştiute. Gazdele acestei povestiri adevărate sunt Ciobanul Gheorghe al Stanciului şi autorul cărţii, împreună marcând, pentru generaţii şi generaţii de urmaşi, până a nu fi prea târziu scene, obiceiuri şi întâmplări din viaţa tradiţională a crescătorilor de oi, de aici de lângă Boţota, pârâul ce brăzda odinioară mijlocul comunei Cernădia. În textul volumului sunt redate pelerinajele ciobanilor şi toate cele ce ţin de viaţa pastorală, din vârful munţilor şi până către malurile mării, locuri pe care, Gheorghe – Ciobanul din Cernădie le-a bătut cu pasul alături de turmele de oi: de la Zănoguţă, până în Banat şi până la Bărăgan şi până în Basarabia.
citat „Într-o altă toamnă, tot pă drumul di la Vîrfu lu* Pătru, ne duceam în Banat. Treceam pi la Vîrfu lu* Pătru, coboram la Călan, ieu cu Gheorghe al lu* Hîrcioagă am ajuns sara la stîna din Sălanele, sub Vîrfu lu* Pătru. Dedeasăm jos di pă măgari şi eu eram dindeal de oi. Gheorghe Hîrcioagă plecasă la şipot să ia apă şi, cînd ne uităm noi în sus pe coastă înaltă, ursul venea pă poiană spre noi” Ion Staicu – Ciobanul din Zănoguţa, Editura Foton, Braşov, 2015, p.192
Constantin Flitan
sursa foto: Constantin (Dinuţ) Flitan
S-a născut la 26 noiembrie 1928.
A fost ambasadorul României în Franţa, timp de aproape un deceniu, în anii *70 ai secolului trecut.
Se ştie faptul că a fost sub aspect tehnico-diplomatic pionul principal al organizării vizitei în România a Preşedintelui Charles de Gaulle, înainte de a-şi începe activitatea în calitate de ambasador la Paris. Ulterior Preşedintele Franţei l-a primit personal şi în cadru festiv, odată ce statul român îl desemnase ca şef al Diplomaţiei româneşti la Paris.
Academia de Ştiinţe Juridice din România l-a nominalizat post mortem pe Constantin Flitan drept membru al acesteia, recunoscându-i meritele în rândul marilor jurişti ai României de peste timp.
De asemenea a activat în calitate de profesor la Facultatea de Drept din Bucureşti.
Un bust al său este astăzi situat în faţa Judecătoriei din Novaci.
Educaţie şi turism în nordul Gorjului – Manuela Ungureanu, 2017
Este vorba de o lucrare cu caracter didactic în domeniul turismului, prin raportare la câteva dintre obiectivele turistice, prezentate generic din partea de miazănoapte a judeţului Gorj. În cele 143 de pagini sunt prezentate câteva dintre atracţiile turistice montane şi submontane, evident cele din părţile Novaciului neavând cum să lipsească dar şi unele strategii didactice privind parcurgerea acestora ca disciplină de studiu.
citat „Transalpina traversează patru judeţe: Gorj, Vâlcea, Sibiu şi Alba. Judeţul nostru are limita la câteva sute de metri, dincolo de cel mai înalt punct al şoselei… Dacă s-ar fi menţinut vechea limită administrativă, astăzi Transalpina, cam jumătate ar fi pe teritoriul judeţului nostru” Manuela Ungureanu – Educaţie şi turism în nordul Gorjului, Editura Universitas, Petroşani, 2017, p.32
Americanul – Cezar Giosan, 2010
Avem de-a face cu un roman, în ale cărui pagini este desluşită povestea unui român din Cernădia – Berceşti (azi teritoriul al Novaciului) ajuns pe Tărâmul făgăduinţei înainte de Primul război mondial. Cartea numără 469 pagini şi este realizată de către Cezar Giosan, un alt compatriot ce a păşit pe pământ american aproape după un veac faţă de eroul lucrării sale, acesta din urmă fiind Dumitru D. Popescu – Mitu aşa cum l-au cunoscut deopotrivă românii alături de care a trăit prima şi ultima parte a vieţii dar şi americanii acolo unde a locuit cca două decenii.
citat „Vonică lucrează la vro zece mile-n jos, departe. Iar de Vărzaru şi Piluţă, drept să-ţi zic, nu prea ştiu pe unde sunt, da* mergi o zi până la ei, le arătă cu mâna spre apus. Ne mai întâlnim din când în când duminica la un restaurant în Helena” Cezar Giosan – Americanul, Made în the USA, Charleston, SC, 2010, p.165
Ştiaţi că …
Există cel puţin patru localităţi (părţi componente de localităţi) denumite Novaci: două pe teritoriul României şi câte una în Moldova (Basarabia), respectiv Macedonia. Acestora li se mai adaugă şi satul Novăceni din nordul ţării noastre dar şi două sate denumite Novăcene din Bulgaria.
În Capitala României, există o stradă cu denumirea Novaci (București – sector 5).
Conjectura lui Popescu – este creată și propusă în domeniul matematicii de către unul dintre cei mai mari specialiști în Teoria numerelor – Cristian D. Popescu născut la Novaci, ulterior – Profesor cu recunoaștere internațională la Universitatea din San Diego.
În Turcia, în orașul Can, în anul 2005, a fost înființat Parcul Novaci.
Cel mai vechi document de atestare al Novaciului păstrat până azi datează din vremea domnitorului Radu cel Mare.
Pe teritoriul localităţii există o cascadă cu o înălţime de cca. 10 metri.
Regina Elisabeta de Wied a vizitat comuna Cernădia în anul 1909.
Inaugurarea lucrărilor la Drumul Regelui (azi Transalpina) s-a realizat în prezenţa Primului Ministru (Gheorghe Tătărescu), iar a şoselei de către Rege însuşi (Carol al II-lea).
Unul dintre membrii Divanului ad-hoc al Ţării Româneşti de la 1857 ce a pregătit Unirea Principatelor a fost din Novaci şi se numea Ion Roibu.
Localul în care funcţionează azi Primăria a fost construit de către Dumitru Brezulescu.
Oraşul Novaci a fost constituit administrativ din teritoriul a trei foste comune: Novaci, Pociovaliştea şi parţial Cernădia.
Fosta comună Novaci a fost constituită în vremea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza din trei sate: Hirişeşti, Novaci-Români şi Novaci-Străini.
Primele instituţii ale comunei Novaci au fost pe teritoriul satului Hirişeşti.
În timpul Revoluţiei de la 1848, la Novaci şi Hirişeşti funcţiona câte o şcoală.
Există biserici pe teritoriul localităţii ridicate în prima jumătate a veacului al XIX-lea.
Parohia Cernădia a fost cândva centru protopopial.
Pe teritoriul Novaciului au fost cândva şi câteva schituri: Custura şi Dumbrăviţa.
De-a lungul timpului, din punct de vedere administrativ satul şi apoi comuna Novaci a fost centru administrativ al unor unităţi administrative locale, precum: Plaiul Novaci, Plasa Novaci şi Raionul Novaci, toate formate din zeci de alte localităţi din jur.
În anul 1908, în Muntele Rânca ce fusese de curând achiziţionat de Banca „Gilortul” odată cu toţi ceilalţi munţi, ce formau Moşia Novaci au fost identificaţi şi marcaţi 3490 arbori picaţi.
Încă de pe la 1903, Şcoala primară din com. Novaci a fost sprijinită pentru a-şi cumpăra un gramofon, peste doar 2-3 ani primind din nou sprijin în vederea achiziţionării şi a plăcilor (discurilor) pentru gramofon.
Cel mai înalt punct de şosea asfaltată din România este pe teritoriul Novaciului şi are aprox. 2145 metri.
Vreme de mai bine de o jumătate de mileniu Novaciul a fost localitate de graniţă (inclusiv unele sate ce compun azi oraşul).
În perioada interbelică, la Novaci, a fost înfiinţată Societatea de muzică „Novăceanca”.
Au fost două echipe de fotbal Parîngul/Parângul Novaci care la intervale difertie de timp au jucat câte un sezon în Divizia C.
Echipa de handbal formată din 11 jucători a Liceului din Novaci a câștigat la jumătatea secolului trecut Cupa Agriculturii organizată la nivelul Regiunii Oltenia.
Aproximativ o treime din locuitorii fostei comune Novaci aveau origini ardeleneşti, sosind aici după 1784.
Primarul ce a condus Novaciul la vremea Unirii de la sfârşitul Primului Război Mondial este şi cel mai longeviv primar în funcţie – circa douăzeci de ani (mai multe mandate), iar lumea îi spunea Sandu Tiocului.
În jurul anului 1960, la Novaci, pe lângă vechea vatră a satului, cu același nume, a circulat mult timp o Mocăniță, care alimenta cu lemn din munte Fabrica de chierestea din zonă.
Ansamblul Artistic NEDEIA Novaci a fost înființat în anul 1977.
Încă de la 17 aprilie 1908 a existat o iniţiativă de creare a staţiunii climaterice Rânca, existând deja o construcţie în acest sens.
În anul 2004, Președintele României a decorat cu – Ordinul pentru Învățământ în Grad de Ofițer – un novăcean: abosolvent al Liceului din Novaci, profesor în cadrul acestuia și primar al localității.
În Pociovaliştea este atestată existenţa unei biserici cu mai mult de o jumătate de mileniu în urmă, la 1494 (7002) conform lui Alexandru Ştefulescu şi 1372 conform lui Vasiliu Năsturel.
În Pociovaliştea, pe malul stâng al Gilortului, la locul numit Tătaru se crede că a fost cândva o cetate.
Novăceanul Gheorghe (Gică) I. Ciorogaru, în anul 1938, la Berlin și câţiva români (inclusiv unii preoţi) au înfiinţat Parohia Ortodoxă Română.
În ultimii ani ai perioadei interbelice, comuna Novaci dobândise statutul de staţiune climaterică.
În anul 1902 a fost înfiinţată Şcoala de meserii din Novaci.
Cel mai vechi voievod valah cunoscut – Litovoi (1247) pare-se că a avut o cetate la Novaci (Vermeghea).
Vreme de 21 de ani, Novaciul a făcut parte din Imperiul Habsburgic.
Hidrocentrala din Novaci, construită și pornită în perioada interbelică, a fost ridicată inclusiv prin contribuția Inginerului Emil Prager.
Novaciul a fost stăpânit în a doua jumătate a Evului mediu, printre alţii şi de Marele Ban Dobromir dar şi de Caimacamul Fota Vlădoianu.
Cascada Ţuţur
Cascada Ţuţur este un loc mai puţin cunoscut în Novaci, chiar şi de către locuitorii din partea de nord-est a Gorjului. Reprezintă un punct de atracţie, creat de natură şi situat într-o zonă superbă. Cascada Ţuţurului se află pe pârâul Măceş, cel ce izvorăşre de sub Muntele Rădeiu, pentru ca după câţiva kilometri să devină afluent al Gilortului. Se află în apropierea Drumului forestier creat prin anii *70, drum ce leagă vechiul sat Novaci-Români de Plaiul Novăcenilor, la o abatere de câteva câteva sute de metrii. Până la construirea respectivului drum, Cascada Ţuţur era şi mai îndepărtată de paşii localnicilor, aceştia folosind către Plai, străvechiul Drum al Piscului, azi aproape necirculabil.
Şoseaua Novaci – Şugag – Sebeş, anii *60. La Urdele peste 2100 metri altitudine
Sursă imagine – carte poştală (vedere) C.P.C.S.
Imaginea datează din anii *60 ai secolului trecut. Pasul Urdele reprezintă culmea crestelor montane, iar şoseaua asfaltată de azi atinge aprox.2150 metri înălţime la cel mai înalt punct al său. Astăzi drumul se numeşte Transalpina, iar punctele cel mai înalte se află în zona Dengheru – Urdele – Muntinu.
Cartea poştală a fost utlilizată în luna Aprilie 1968!
Hanul familiei Preoteşescu
sursa foto – www.facebook.com
Despre acest Han există câteva trimiteri în lucrări mai vechi ori în memoria unora dintre contemporani, poate ceva mai vârstnici. După indicii, este cel în care s-a odihnit Alexandru Vlahuţă, poposit la Novaci în jurul anului 1900 şi de unde a şi descris Hora populară de altădată, în celebra-i lucrare România Pitorească!
Maica Stareţă de la Novaci
În partea dreaptă a privitorului este Monahia sau Măicuţa Frumentia, cândva Stareţă a Mănăstirii Horezu. Este originară din Novaci născută pe la 1909 şi descendentă a familiei Lupu, din vechiul sat Novaci, probabil vechea familie a preoţilor Lupu Dumitru ori Mihail de la jumătatea secolului al XIX-lea. Pare-se că pentru un timp scurt, în vreme de acuze asupra a tot ceea ce era bisericesc a sprijinit şi Mănăstirea Tismana, care era ameninţată cu desfiinţarea. Fotografia-i realizată în anul 1940. Din câte ştim a fost Stareţă vreme de vreo XII ani!
Livret emis de Banca Populară GILORTUL utilizat în 1945
Respectivul Livret a fost emis aproape de finalul războiului de către Banca populară „GILORTUL” din Novaci. Pentru instituţia popular-bancară, vremurile în care se auzea de ea şi de fondatorul ei în toată România apuseseră, pentru novăceni însă mai reprezenta un dram de sprijin şi speranţă. Din cuprins: citate celebre despre economie şi educaţie, estimări bancare, statistici cooperatiste interne şi europene, statutul băncii, date ale titularului.
Sculptura din Piaţa localităţii
sursa foto: www.facebook.com
La început de primăvară 2017, în Piaţa oraşului Novaci a fost amplasată statuia din fotografie, înfăţisându-l pe Moş Novac, aşa cum rezultă din datele soclului. Apreciind lucrarea artistică atât de bine realizată, se impun totuşi neapărat nişte precizări.
Nu trebuie creată vreo confuzie cu Baba Novac, vestitul haiduc de origine sârbă şi conducător de oşti în armata lui Mihai Viteazul, după ce ajunsese pe tărâm românesc. Baba Novac s-a născut la zeci de ani după cea mai veche atestare a Novaciului, cunoscută până-n prezent şi nu există nici măcar certitudini că ar fi ajuns la Novaci. Asocierea denumirii satului cu numele său (Novaci-Novac) şi a dealului din zonă, cu numele fiului haiducului (Grui-Gruia) a contribuit la naşterea unei poveşti, atât şi nimic mai mult.
Apoi nu ştim nici când şi nici cine a creat Novaciul ca aşezare umană. Denumirea este de sorginte slavă, asemeni altora din zonă: Sadu, Crasna, Cernădia, Banja (Baia), etc. Nu ştim de unde-şi trage denumirea, dacă a fost vreun înaintaş cu acest nume sau derivat ori asemănător, dacă a fost o ceată de haiduci, cărora li se punea aşa ori dacă are alte origini, dintr-o sumedenie de posibilităţi, misterul fiind aproape total.
Totodată cu nume de aşezare umană, Novaci, în afara de localitatea noastră mai întâlnim şi în nordul Ardealului, în sudul Munteniei, în Basarabia şi în Macedonia.
În concluzie, sculptura nu poate reprezenta un înaintaş cert al Novaciului, ba chiar nici unul legendar! Cu toate astea, realizarea artistică a lucrării merită tot respectul pentru creatorul ei!
Student la medicină Virgil Răduţescu (admis 1908)
Fotografia se află în Carnetul nr.389 al Facultăţii de medicină Bucureşti şi-l reprezintă pe tânărul student Virgil I. Răduţescu din comuna Novaci – Gorj. Peste ani avea să devină reprezentantul României la cel de-al treilea Congres internaţional de medicină, iar studiile sale în domeniul ortopedic au fost traduse şi publicate pe patru continente. Mai târziu, în preajma războiului punea bazele Aviaţiei Sanitare Române şi avea a dobândi titlul de General al Armatei Române. Felicitări lui şi celui ce a păstrat amintirile!
foto: Colecţia ing. Gheorghe Cuţuliga
Poveste neterminată… File din cronica unei familii – Alexandru Popescu – 2014
Avem de-a face cu o lucrare ce reuneşte amintiri de familie dar totodată şi viaţa satului Măgura, pendinte altădată de comuna Cernădia, aşa cum era satul cu şapte-opt decenii în urmă. Printre amintirile copilăriei şi preocupările oamenilor din sat, printre muncile lor de altădată şi poveştile din bătrâni auzite atunci, sunt rememoraţi şi o parte din locuitori, printre care: Băra, Boţoteanu, Cârţână, Coadă, Cotorcea, Găină, Geoancă, Mudăvoiu, Niculescu, Nedu, Popescu, Popa, Rădoi, Ţarfulea sau sub nume cu încărcătură anecdotică precum: Butişcă, Creţu, Deciu, Mandroana, Păpăluţă, Popete, Râţă, Tălpănoaia, Viva, Zoe şi alţii. Un sat mic cu biserică şi tradiţii, cu istorie şi oameni demni de aprecieri îşi deschide una din puţinele file scrise ale istoriei sale, prin prisma amintirilor autorului – fiu al satului.
citat „Satul avea forma unui triunghi cu baza la poalele plaiului şi vârful locul unde se întâlnesc cele două ape: Boţota şi Râul-Rudii. Cum veneai dinspre Novaci, la Hanul Popeascăi se desprindea în stânga uliţa” Alexandru Popescu – Poveste neterminată.. (File din cronica unei familii), Editura Măiastră, Târgu-Jiu, 2014, p.8
Piatră funerară de la Măgura – Cernădia construită în urmă cu aproape două veacuri
Piatra funerară se află în Cimitirul cu hramul Intrării în Biserică din satul Măgura, aparţinător al fostei comune Cernădia, în prezent localitatea Novaci. Textul este cioplit cu caractere chirilice, fapt ce-i confirmă preexistenţă faţă de anul 1860, fiind posibil să fie făcut chiar cu zeci de ani, înainte de cel indicat. Pare-se că ar fi fost dedicată memoriei Constandinei – soţia lui Dumitrache!
Novaciul a fost condus şi de femei
foto: Colecţia Rodica Belu
Deşi nu este cea dintâi deţinătoare a primei funcţii administrative în localitate, în ordine cronologică, totuşi ceea ce astăzi oriunde este nominalizat cu diminutivul Primăriţa, avea şi Novaciul, în zilele din decembrie 1989. Deşi a ocupat funcţia de şefă a administraţiei locale, doar câteva săptămâni, cel puţin o iniţiativă edilitar-gospodărească a fost zămislită în acele zile.
Câteva referinţe calendaristice privind locurile şi locuitorii
2 ianuarie 1908 – Tribunalul Gorj eliberează documentul de achiziţionare a Moşiei Novaci, în întregime, de către Banca Populară „Gilortul” din Novaci, înregistrat cu nr.43/05.01.1908.
6 ianuarie 1902 – Adunarea novăcenilor la cererea lui D. Brezulescu, pentru fondarea Băncii „Gilort” – după Slujba de Bobotează
8 ianuarie 1876 – Hirotonisirea preotului Petre Rădescu
13 ianuarie 1902 – Înfiinţarea Băncii Populare „Gilortul” din Novaci
15 ianuarie 1911 – Apare prima Revistă la Novaci Deşteptarea. Foaie pentru popor, coordonată de D.Brezulescu
2 februarie 1957 – Se înfiinţează în satul Huluba întovărăşirea agricolă Drumul Socialismului
20 februarie 1909 – Se naşte Gheorghe I. Ciorogaru
22 februarie 1878 – Nicolae Constantinescu este numit preot la Biserica „Adormirii Maicii Domnului” din Pociovaliştea
25 februarie 2005 – Înfrăţire a Novaciului cu oraşul Çan din Turcia
27 februarie 1912 – Înfiinţarea Băncii Populare „Românul” din Pociovaliştea
1 martie 1946 – Înfiinţarea Cooperativei „Isvorul” din Pociovaliştea
9 martie 1502 – Cea mai veche atestare documentară a Novaciului, din vremea Domnitorului Radu cel Mare
9 martie 1881 – Sfinţirea noii Biserici parohiale Sf. Voievozi Hirişeşti
20 martie 1892 – Se naşte Florian M. Sitescu, unul dintre primarii foarte apreciaţi ai comunei Pociovaliştea
28 martie 1917 – Aviatorul Vasile V. Craiu, născut la Novaci, pilotând un Nieuport, avea să obțină ceea ce pentru unii însemna prima victorie a Aviației militare autohtone
1 aprilie 1942 – Cea dintâi desfiinţare administrativă a comunei Pociovaliştea (pentru câteva săptămâni)
4 aprilie 1865 – Se naște viitorul dascăl Petre Țivlea
9 aprilie 1933 – Se naște Profesorul de matematică Dumitru Melencu
23 aprilie 1863 – Hirotonisirea preotului Gheorghe C. Dănăşel
27 aprilie 1857 – Hirotonisirea preotului Radu Bercescu
28 aprilie 1920 – Înfiinţarea societăţii cooperatiste „Romaniţa” din Pociovaliştea
2 mai 1954 – Se înfiinţează în satul Bălani întovărăşirea „1 Mai”
3 mai 1549 – Cea mai veche atestare documentară a satului Pociovaliştea, din vremea domnitorului Mircea Ciobanu
8 mai 1987 – Pornirea grupului energetic la Centrala electrică din centrul localităţii (ora 15)
10 mai 1891 – Se naşte Gheorghe Comănescu – unul dintre cei mai de seamă conducători ai localităţii
10 mai 1900 – Dumitru Brezulescu recită şi conferenţiază despre trecutul neamului, la vârsta de 20 ani, în Sala Ateneului din capitală, în public fiind şi Familia Regală. La sfârşit, Carol I îl felicită şi îi oferă câteva zeci de cărţi
10 mai 1902 – Inaugurarea Bibliotecii Carol cel Mare din Novaci
13 mai 1930 – Se naşte la Pociovaliştea – Aurel Negucioiu – viitor Rector al U.B.B. Cluj
14 mai 1994 – Dezvelirea Bustului (al doilea/ridicat pe locul celui dintâi) al lui Dumitru Brezulescu
18 mai 1939 – Sfinţirea Monumentului Eroilor din comuna Novaci (azi strada Eroilor)
18 mai 1942 – Reînfiinţarea comunei Pociovaliştea, ce fusese alipită administrativ, comunei Novaci
21 mai 1909 – Sfinţirea noii Biserici parohiale Sf. Dumitru din Cernădia, pe locul celor de dinainte, în prezenţa Episcopului
22 mai 1874 – Reuniunea tuturor preoţilor şi a primarilor din Plaiul Novaci, în localul Subprefecturii Plaiului din Hirişeşti, în prezenţa Protopopului
23 mai 1905 – Dumitru Brezulescu încheie realizarea tezei sale de licenţă Contribuţiuni la studiul proprietăţii în devălmăşie a munţilor noştri, invocată mai târziu la redactarea codului silvic românesc
25 mai 1944 – Sfinţirea Troiţei şi a Fântânii de la Purcăreţ, din Dealul Viilor – Pociovaliştea
25 mai 2003 – Aşezarea pietrei de temelie pentru construirea Bisericii Sf. Nicodim Siteşti
2 iunie 1247 – Regele Ungariei emite Diploma Cavalerilor Ioaniţi, unde este menţionat şi Voievodul Litovoi (Litean Vodă – păstrat în folclorul locurilor)
2 iunie 1968 – declararea localităţii Novaci, cuprinzând şi fosta comună Pociovaliştea şi parţial fosta comună Cernădia – drept oraş
4 iunie 1992 – Inaugurarea Autogării Novaci şi a Podului nou peste Gilort, în zona Pieţei
6 iunie 1933 – Sfinţirea Monumentului Eroilor de la Pociovaliştea
9 iunie 1923 – Banca „Gilortul” donează clădirea ridicată de Brezulescu, în scopul fondării unui Spital
13 iunie 1993 – Sfinţirea noii Biserici parohiale Sf. Voievozi din Hirişeşti, ridicată pe locul celei anterioare
14 iunie 1937 – Se naşte la Cernădia – Dumitru Micu Popescu
23 iunie 1859 – Hirotonisirea preotului Anghel Pupădzanu (viitor paroh al Cernădiei)
28 iunie 1924 – Decretul regal de acceptare a donaţiei, în vederea creării Spitalului, ce avea să devină funcţional peste mai puţin de doi ani
5 iulie 1924 – Se naşte la Cernădia – Sabin Popescu
8 iulie 1855 – Resfinţirea Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Pociovalişte
12 iulie 1916 – Decesul lui Dumitru D. Brezulescu
25 iulie 1929 – Se naște Nicolae Staicu – Director al Liceului Novaci, timp de 24 de ani
26 iulie 1936 – Dezvelirea Bustului (primul) al lui Dumitru Brezulescu
(27 iulie) 1813 – Sfinţirea Bisericii Sf. Dumitru din Cernădia – ridicată de Smaranda şi Dumitru Cernăzanu (demolată pentru a construi alta, peste aprox. un veac)
1 august 1879 – Se înfiinţează Judecătoria Novaci (anterior funcţionase pare-se o judecătorie administrativă, de împăcare)
3 august 1903 (noaptea) – Fenomen meteo extrem – grindină puternică – avarii mari la Biserica din Novaci-Români
6 august 1979 – Punerea în funcţiune a noului Clopot al Bisericii din fostul sat Novaci-Români (Novăceni) – (ora 19 şi un sfert)
20 august 1923 – Se naște Serghie Leuștean, unul dintre cei mai apreciați primari ai localității.
24 august 1918 – Decedează, departe de Novaciul natal, la doar 23 de ani Vasile Craiu, unul dintre cei mai buni aviatori români
24 august 1934 – Recunoaşterea Novaciului, de către ministerul de resort (MMSOS) drept – Staţiune climaterică
28 august 1876 – Hirotonisirea preotului Filimon Comănescu – viitor paroh al Parohiei cu cinci biserici
31 august 1948 – Ia fiinţă Cooperativa „Isvorul-Românul” din Pociovaliştea, în urma fuziunii dintre cooperativa şi banca cu aceleaşi denumiri
1 septembrie 1897 – Reînfiinţarea Şcolii din Pociovaliştea
1 Septembrie 1939 – Începerea furnizării energiei electrice de la Uzina electrică din Novaci (nou construită)
5 septembrie 1974 – începerea activității Casei Pionerilor și Șoimilor Patriei, azi Clubul Copiilor din Novaci
8 septembrie 2000 – Sfinţirea Bisericii Naşterea Maicii Domnului – Rânca
18 septembrie 1872 – Reuniunea a cca 30 de preoţi la Sediul Subprefecturiii Plaiului Novaci, din satul Hirişeşti
19 septembrie 1952 – Înfiinţarea Raionului Novaci
20 septembrie 1879 – Se naşte Dumitru D. Brezulescu
27 septembrie 1905 – Dumitru Brezulescu devine Avocat în Baroul Gorj
27 septembrie 1936 – Sfinţirea Monumentului Eroilor din comuna Cernădia (ora 10)
27 septembrie 1957 – Se înfiinţează în satul Siteşti întovărăşirea agricolă „7 Noiembrie”
29 septembrie 1955 – Se înfiinţează în satul Siteşti întovărăşirea agricolă „23 August”
6 octombrie 1935 – Inaugurarea Drumului Regelui (actuala Transalpina)
13 octombrie 1924 – Se naşte Gheorghe Gh. Cuţuliga – Pridică
21 octombrie 1911 – Căsătoria lui Dumitru Brezulescu cu Lucia Florica Burcă, încheiată la Primăria din comuna Novaci
29 octombrie 2017 – Sfinţirea Bisericii Sf. Nicodim Siteşti, din Parohia Pociovaliştea
2 noiembrie 1944 – Se naște Ion Chiriac – Primar și Inspector Școlar General
3 noiembrie 1935 – Sfinţirea noii Biserici Sf. Ioan Botezătorul din Novaci (pictată de Iosif Keber)
4 noiembrie 1888 – Se naşte Virgil Răduţescu (viitor dr. g-ral al Armatei Române)
13 noiembrie 1960 – Inaugurarea Casei de Cultură, azi Casa de Cultură „Dumitru Brezulescu”
21 noiembrie 1931 – Se naşte Dumitru Popica – profesor al Şcolilor din Novaci
26 noiembrie 1876 – Constituirea Companiei militare Novaci din Batalionul Gorj – pentru luptele ce aveau a urma în vederea dobândirii Independenţei statului
26 noiembrie 1928 – Se naşte Constantin (Dinel) Flitan – viitor ambasador al României la Paris
27 noiembrie 1998 – Recâştigarea, la instanţa supremă a Islazului de către novăceni
28 noiembrie 1943 – Sfinţirea în prezenţa Î.P.S. Mitropolit al Olteniei a noii Biserici Sf. Mihail şi Gavril din Novaci-Români
29 noiembrie 1907 – Cumpărarea Moşiei Novaci (ultima parte), de către Banca Populară „Gilortul” din Novaci, reprezentată de Dumitru Brezulescu, susţinut de consătenii săi, la sediul instanţei judeţene
(30 noiembrie) 1740 – Inaugurarea Bisericii Sf. Voievozi a satului Novaci Români
30 noiembrie 1987 – Pornirea Centralei automate, pentru telefonie fixă
6 decembrie 1943 – Constituirea Comitetului de iniţiativă pentru refacerea Biserici Naşterii Maicii Domnului din Novaci-Străini
10 decembrie 2004 – Dezvelirea bustului lui Constantin Flitan (fost ambasador al României la Paris)
17 decembrie 1892 – Vizita protopopului Ştefan Nicolăescu la Biserica – Intrarea în Biserică – Măgura
31 decembrie 1865 – Hirotonisirea preotului Ion Demetrescu (Bălţatu) – viitor paroh exarh.
31 decembrie 1894 – Se naşte Vasile V. Craiu – viitor as al Aviaţiei Române din primul Război Mondial
Notă – datele au rol de orientare şi destindere. Pot fi îmbunătăţite şi înmulţite. Vă mulţumim!
Gheorghe I. Ciorogaru
S-a născut în anul 1909, la 20 februarie
A obţinut titlul ştiinţific de doctor la Universitatea din Heidelberg – Germania
A fost autorul mai multor lucrării şi studii. Una dintre acestea Păcatul istoriei expune cu argumente o idee tragică dar reală a sorţii tărănimii, folosită de toate societăţile, pentru atingerea scopurilor socio-politice.
A efectuat mai multe traduceri în limba română, publicate fie în timpul vieţii sale, fie postum.
Sunt păreri ale celor ce l-au cunoscut că omul acesta, prin capacitatea sa intelectuală, a reprezentat cândva o şansă pentru locurile sale natale, poate nefructificată îndeajuns.
Săvârşirea primăvara anului 1980.
Ion Giugiulan
secţiune/foto – Colecţia Dan Ştefănoiu
Reprezintă o personalitate novăceană, absolvent de studii superioare, în vremurile, în care puţini tineri reuşeau acest lucru.
A condus Banca Populară „Gilortul” vreme de vreo 18 ani.
O perioadă a condus şi localitatea şi este cel ce l-a însoţit pe primul ministru Gheorghe Tătărescu, atunci când s-au pus bazale Şoselei transcarpatice Novaci – Şugag (108 km), Drumul Regelui de mai târziu sau Transalpina cum e numită azi.
Aurel Negucioiu
foto – http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/aurel-negucioiu-decan-economist-cluj-1_50ae5a497c42d5a6639bfcd1/index.html
născut la 13 mai 1930, în fosta comună Pociovaliştea, mai exact satul Bălani.
Absolvent al şcolii din localitatea natală şi apoi al şcolii din domeniul financiar de la Târgu Jiu – viitorul Liceu Economic de peste ani;
Studii superioare la Bucureşti şi la Moscova;
Profesor universitar doctor, în domeniul economiei la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj şi în alte centre universitare;
Rector al Universităţii din Cluj-Napoca;
Săvârşirea – 24 decembrie 2012
Liviu S. Dafinescu
foto – https://educativgj.wordpress.com/2012/03/08/361/
S-a născut la Novaci în 1954, unde a copilărit şi a parcurs anii de şcoală;
S-a remarcat prin rezultatele de excepţie, pe care le-a avut la conducerea Ansamblului Artistic Profesionist „Doina Gorjului” din Târgu Jiu;
A contribuit la fondarea ori dezvoltarea altor ansambluri de conservare şi promovare a tradiţiilor populare, aşa cum este cel de la Baia de Fier, care-i şi poartă numele;
Azi în judeţul Gorj, anual se desfăşoară Festivalul jocului şi portului pentru copii şi tineret „Liviu Dafinescu”;
Săvârşirea – 3 februarie 2004.
Dumitru D. Brezulescu
în foto, alături de soţia Lucia
foto- Colecţia Ing. Gheorghe Cuţuliga
născut în comuna Novaci – 20 septembrie 1879, orfan de tată de la cinci ani;
absolvent: Şcoala primară Novaci
Gimnaziul „Tudor Vladimirescu” Tg-Jiu
Liceul „Traian” Turnu Severin
Facultatea de Drept – Bucureşti. Teza de licenţă este citată ulterior de către Nicolae Iorga şi folosită la crearea primului Cod silvic din dreptul românesc;
Fondatorul Băncii Populare „Gilortul” Novaci. După opt ani de la înfiinţare Banca avea peste 2500 membrii, iar capitalul depăşea 2.ooo.ooo lei la valoarea anului 1910.
29 noiembrie 1907 este data la care, prin intermediul Băncii, Brezulescu achiziţionează prin aceasta ultimele şi cele mai mari componente imobiliare ale Moşiei Novaci;
Realizează împroprietărirea atipică a Novăcenilor, mai ales a celor nou veniţi, condiţionat aşa încât aceştia să poată cumpăra definitiv terenurile, în anumite intervale de timp;
Pune bazele Novaciului modern, fiind implicat în aproape orice proiect local (reţele de drumuri, construire de imobile, activităţi economice sau culturale ori educative);
Între 1911 – 1916 este deputat în Parlamentul ţării.
Săvârşirea 12 iulie 1916
În Muntele Rânca – 1910
Fotografie realizată la Rânca, în anul MCMX (1910). Cam aşa arătau începuturile urbanizării de peste un veac, într-o zonă montană superbă.
foto – Colecţia Ing. Gheorghe Cuţuliga
În Muntele Vaca – 1910
Imagine din preajma Stânii ciobanilor novăceni din Muntele Vaca, în aval de Rânca. Fotografie realizată în anul MCMX (1910).
foto – Colecţia Ing. Gheorghe Cuţuliga
Înmormântare Novaci Români – 1914
Fotografia la o înmormântare din satul Novaci Români, datată 14 ianuarie 1914.
Nu lipsesc din peisaj, decedatul, rudele sale aflate în apropierea tronului, preoţii – doi la număr situaţi la căpătâi şi novăcenii, cu portul şi înfăţişarea la o zi tristă de iarnă din urmă de mai bine de-un veac.
foto – Colecţia Ing. Gheorghe Cuţuliga
Elevii ai Şcolii Primare Novaci – 1906
O nouă fotografia primită de la familia ing. Cuţuliga, care ne expune colectivul sau parte a acestuia, de la Şcoala primară din Novaci, a anului MCMVI (1906). În centrul imagini, cel mai probabil se găsesc învătătoarele şi directorul şcolii. Credem că una dintre cele două doamne este Paulina Răduţescu (fostă Urechescu) iar domnul ar fi Ioan D. Corâciu. Locaţia, după toate probabilităţile se află în fostul sat Novaci Străini sau Ungureni.
foto: Colecţia Ing. Gheorghe Cuţuliga
Monumentul Eroilor
Această fotografie reprezintă, aşa cum este inscripţionat în text, „Monumentul eroilor căzuţi la datorie Novaci-Gorj”. Nu ştim când a fost realizată însă imaginea pare destul de veche.
foto – Colecţia Ing. Gheorghe Cuţuliga
General dr. Virgil Răduţescu
Virgil Răduţescu
născut 4 noiembrie 1888
absolvent: Şcoala primară Novaci,
absolvent: Liceul „Traian” Turnu Severin
absolvent Facultatea de Medicină Bucureşti.
medic pe trei fronturi: 1913 – în Cadrilater; I Război mondial – Ardeal şi Moldova, inclusiv la Porumbacu şi Mărăşeşti; al II-lea Război Mondial – trimis până la Astaban şi Marfovka (conform notelor autobiografice)
În anul 1925 reprezintă România, la Congresul internaţional de medicină şi farmacie militară – ediţia a III-a Paris
Unele dintre lucrările sale au fost traduse şi publicate în patru limbi pe mai multe continente.
A lucrat în mai multe locuri: Oltenia, Techirghiol, Siptalul Militar, ş.a.m.d.
A condus atât Marina militară română dar şi Direcţia generală sanitară la nivel maritim şi aerian a ţării.
A pus bazele Aviaţiei Sanitare, iar în prezenţa sa, de pe aeroport se ridica primul avion sanitar românesc.
A devenit General al Armatei Române – Primul novăcean ce a ajuns la acest grad militar.
Săvârşirea – 23 octombrie 1980. Fotografia datează din MCMXXXIV (1934)
Foto – Colecţia ing. Gheorghe Cuţuliga
Medic novăcean la Paris în jurul anului 1925
Această superbă fotografie realizată la Paris, în anul 1924 sau 1925 cuprinde un grup de medici, aflaţi la un curs de perfecţionare organizat de către Facultatea de Medicină din capitala Franţei.
Cu mândrie, îl regăsim pe rândul de sus, al doilea de la stânga la dreapta privitorului, pe novăceanul Virgil Răduţescu, doctorul crescut pe malurile Gilortului, cel ce peste ani a fondat Aviaţia Sanitară Română, serviciu ce presta activităţi tip SMURD, din zilele noastre.
foto – Colecţia Ing. Gheorghe Cuţuliga
Vătaful Ursache
La cumpăna secolelor XVIII-XIX, pe vremea în care una dintre unităţile administrative subjudeţene ale Gorjului (Gorjiului) era plaiul, iar acesta era format din câteva zeci de comune şi avea centrul la Novaci, conducătorul Plaiului, Vătaful era probabil cel mai influent om în viaţa socio-economică şi juridică locală. Vătaf de Plai la Novaci a fost un anume Ursache, mai exact Dumitru D. Ursache, cel ce a condus plaiul mulţi ani, atât înainte, cât şi după anul 1800, fiind o vreme căpitan de husari în Ardeal, aşa cum indică Crucea ridicată de vătaf pe la 1802, pe locul vechii Cetăţi dacice de la Polovragi. Ursache a fost preocupat şi a făcut donaţii pentru susţinerea Mănsătirii Crasna (Schitul), unde a fost şi înmormântat (conform lui Alexandru Ştefulescu – Gorjul istoric şi pitoresc, Târgu-Jiului, Tipografia N.D.Miloşescu, 1904, p.68) şi tot în vremea sa, sub implicarea pe toate planurile a protopopului Dumitru Cernăzanu şi a soţiei sale Smaranda a fost inaugurată Biserica Sf. Dumitru din Cernădia. După datele strânse, pare-se că soţia Vătafului Ursache purta prenumele Dumitrana.
foto – Sf. Schitul Crasna – Gorj
Foto Novaci 1901
O fotografia, aşa cum am găsit-o şi preluată despre care se menţionează că a fost realizată la Novaci, în anul 1901. Se observă străvechiul port gorjenesc, tradiţional, fără influenţa vestimentară de sorginte sibiană, adusă de către cei ce au format satul Novaci-Străini, vechi locuitori ai Transilvaniei
foto preluată de pe www.facebook.com/targu.jiu.odinioara
Banca Cernăzoara – Cernădia
Imagine de la Banca Cernăzoara din comuna Cernădia, comună de sine stătătoare a judeţului Gorj, până la 1968. Cernădia a fost cândva una dintre cele mai puternice aşezări rurale corjeneşti, atât suba aspect economic dar şi bisericesc, devenind centru de protopopie.
fotografie preluată de pe www.facebook.com/targu.jiu.odinioara
Novăcence în jurul anului 1940
În imagine sunt surprinse de aparatul de fotografiat, câteva novăcence în jurul anului MCMXL (1940), participante la anumite festivităţi organizate în localitate.
foto – Colecţia Dan Ştefănoiu
Familia preotului Ion Kirionescu
Preotul Ion Kirionescu a practicat preoţia în cel puţin patru parohii: Câmpulung – Argeş, Crasna, Baia de Fier şi Hirişeşti. Fotografia este realizată în curtea casei, unde locuia în jurul anului 1900.
foto – Colecţia Ing. Gheorghe Cuţuliga
Spectacol pe scena casei de Cultură din Novaci
Secvenţă dintr-un spectacol foarte reuşit la puţini ani de la inaugurarea Casei de Cultură din Novaci.
Solistul vocal este unul dintre cei mai cunoscuţi novăceni ai vremurilor post-decembriste, aşa cum rezultă din titulatura persoanei, de la care am procurat, adevărat-îi, într-alt context fotografia!
foto – Colecţia Gh. Porumbel
Grup de vânători novăceni- în jurul anului 1935
Fotografia a fost realizată cel mai probabil în deceniul al IV-lea, al secolului al XX-lea şi păstrată de urmaşii unui novăcean căzut pe frontul de răsărit în cel de-al doilea război mondial. Conform unor indicii, printre cei din fotografie sunt vânătorii Ion A. Ungureanu, Ştefan Şt. Ungureanu…. Una dintre persoanele aflate în prim plan ar putea fi Pretorul Plasei Novaci. Nu ştim dacă e vorba de Octavian Lascăr – pretor peste trei decenii la Novaci sau o altă persoană.
foto – Colecţia fam. Gh. Ungureanu
Organismul de conducere şi control al Băncii Populare „Gilortul” din Novaci MCMXXV
Banca Populară „Gilortul” a fost fondată de către Matache Brezulescu în anul 1902. Reprezintă instituţia prin intermediul căreia, acesta reuşea cumpărarea Moşiei Novaci, câţiva ani mai târziu şi totodată efectua în comuna novăcenilor una dintre formele atipice dar eficiente de înproprietărire. Fotografia cu personalul de conducere şi control al băncii datează din 1925 (MCMXXV), la nouă ani de la decesul fondatorului acesteia.
În fotografie, conform indicaţiilor ing. Gheorghe Cuţuliga se regăsesc: Petre Nedu, Ion Ciorogaru, Nicolae F. Comănescu, Ion Filimonescu, Ion Giugiulan, Serghie Leuştean, Constantin Lianu, Gheorghe Mohora, Dem I. Petrescu, I.N. Răduţescu, Gr. Roibu, P. Ţivlea, Nechit Vinereanu, etc.
foto – Colecţia Ing. Gheorghe Cuţuliga
Act de cununie – Biserica Sf.Ioan Pociovaliştea
Document utilizat pentru încheierea căsătoriei la Biserica din satul Pociovaliştea, în anul 1855, redactat în limba română, cu caractere chirilice. Pe pagina a doua se poate observa pecetea bisericească utilizată. Actul era emis de către Protopopia Plaiului Novaci, preot protopop – Alexandru Săceliu, preot Gheorghe din Pociovaliştea.
Colecţia Vasilica şi Dumitru Ilie
Nuntă la Novaci – MCMXXXVI
Nuntă la Novaci – o duminică a anului 1936 (MCMXXXVI)
Ginerele este originar din satul Novaci Români, iar mireasa din fosta comună Cernădia, fostul sat Vlădoi.
foto – Colecţia ing. Gheorghe Cuţuliga
Lucia şi Dumitru Brezulescu
Familia Lucia şi Dumitru Brezulescu – fotografia în zona, ce azi a devenit centrală a localităţii – în jurul anului 1910.
Colecţia ing. Gheorghe Cuţuliga
Cartea vieţii mele – Maria Şandru
Cartea vieţii mele reprezintă o autobiografie încântătoare. Este cununa cu lauri a reuşitei în viaţă a autoarei, fiica unei familii de oieri novăceni şi care a trecut prin trei regimuri, adaptându-şi în tăcere viaţa, ori de câte ori vicisitudinile au impus-o sub o formă sau alta. Familia Maria şi Constantin Şandru din Novaci constituie un reper pentru familia oricărei generaţii prezente şi viitoare, iar modul în care autoarea a decis să lase mărturie către viitor, propria-i viaţă, în cele 497 de pagini este mai mult decât apreciabil prin cuvinte.
citat „Cea mai de preţ mâncare ungurenească pregătită de băciţe la stâna din munte, dar şi acasă, la Novaci, este balmoşul.” Maria Şandru – Cartea vieţii mele, Editura Napoca Star, p.54
Fiu al Novaciului. Ing. Gheorghe Cuţuliga-Pridică – Adelin şi Manuela Ungureanu – 2014
Inginerul Gheorghe Cuţuliga este unul dintre cei mai cunoscuţi novăceni dintr-a doua jumătate a secolului al XX-lea. A cules şi păstrat atâtea şi atâtea amintiri despre Novaciul şi novăcenii săi şi cei dinaintea lor şi a rămas aici toată viaţa, excepţie fiind anii în care fost-a copil de trupă, tânăr militar pe front până-n centrul Europei şi student. Întocmirea Jurnalului personal pentru circa o jumătate de secol a oferit şi va oferi generaţiilor următoare o fereastră ce se deschide oricărui doritor, către viaţa satului de altă dată, câteva aspecte fiind expuse şi-n cele 234 de pagini ale cărţii ce-i este dedicată.
citat „După ce-şi ia la revedere de la părinte, nu se abţine şi sărută şi carul şi animalele, care-l aduseseră până aici ca şi cum nu le-ar mai vedea vreodată.” Adelin & Manuela Ungureanu – Fiu al Novaciului. Ing. Gheorghe Cuţuliga-Pridică, Editura PIM, Iaşi, 2014, p.21
Între ape şi cer – Stanciu Dafinescu – 1988
Deşi cartea reprezintă un roman mioritic de 398 pagini, având în vedere tradiţia locurilor, viaţa autorului şi cunoştinţele sale, Stanciu Dafinescu realizează o serie de legături cu viaţa novăcenilor, pornind de la aspecte concrete şi ducând firul poveşti paralele, până acolo încât în funcţie de capacitatea cititorului, acesta reuşeşte a desluşi noi şi noi conexiuni cu realitatea vieţii şi a vremii de aici de sub ori din munţii novăcenilor.
citat „Otrăviţi că nu îndoldoraseră chimirele, tîrlaşii urcară la ciopoare, în Plaiul foametei. Nu afurisesc bucălăile, că nu-s pe placul domnului!” Stanciu Dafinescu – Între ape şi cer, Scrisul Românesc, Craiova, 1988, p.61
Fascinaţia diferenţei – Vintilă Mihăilescu – 2014
Reprezintă o lucrare cu un specific foarte interesant. Este rezultatul unui studiu realizat cu un sfert de secol anterior publicări, în judeţul Gorj, iar o mare parte a muncii de teren a fost realizată la Novaci, mai exact de-o parte şi de alta a Gilortului, autorul şi grupul său având drept obiectiv stabilirea unor analize comparative între descendenţii vechilor locuitori ai oraşului (Novacii Români) şi descendenţii mai nou veniţilor locuitori, de la nord de Carpaţi (Novacii Străini). În imediata succesiune a copertei realizată de Faber Studio se deschid cele 302 pagini, multe dintre acestea vizând chestiunile deja indicate.
citat „Dacă cineva este deci interesat de adevărata poveste a Novacilor, îl invit la o cafea…” Vintilă Mihăilescu – Fascinaţia diferenţei, Editura Trei, Bucureşti, 2014, p.302
Drumuri de poveste – Alexandru Popescu – 2015
Reprezintă o lucrare dedicată deopotrivă familiei şi localităţii natale (Cernădia) dar totodată indică şi cărarea vieţii unor tineri din partea acestor locuri, descendenţi ai unuia dintre cei mai dintâi locuitori ai zonei ce trăise ani şi ani pe pământ american. Gheorghe, Alexandru şi Micu şi nu doar ei, sunt cei ce dau un fir de urmat în viaţă şi-n carieră în cele 156 de pagini ale cărţii.
citat „Era o zi luminoasă cu căldură ponderată, în jur se adunase lume de nu mai încăpea, mai ales că era prezentă fanfara Novaciului” Alexandru Popescu – Drumuri de poveste, Editura Măiastra, Târgu Jiu, 2015, p.25
Viaţa bisericească de odinioară la izvoarele Gilortului – Adelin şi Manuela Ungureanu – 2016
Reprezintă o lucrare de tip monografic, dedicată însă aspectelor bisericeşti, mai exact modului de organizare al bisericilor din fostele comune Cernădia, Novaci şi Pociovaliştea, începând cu preponderenţă de la sârşitul deceniului al VII-lea al secolului al XIX-lea. În cele 266 de pagini, preoţi, cântăreţi ori alţi slujitori ai bisericii dar şi sute de enoriaşi ai vechilor locuri de rugăciune din plaiurile de sub Parâng ori Păpuşa sunt nominalizaţi pentru activitatea şi implicarea lor în viaţa bisericească din parohiile celor trei comune.
citat „La Biserica din Vlădoi încă se păstrează spre lauda sătenilor şi a personalului bisericesc câteva cruci de un veac şi jumătate cu text chirilic” Adelin & Manuela Ungureanu – Viaţa bisericească de odinioară la izvoarele Gilortului, Editura PIM, Iaşi, 2016, p.191
Dumitru Brezulescu 1879-1916 – Gheorghe Ciorogaru
Reprezintă o lucrare dedicată vieţii celui dintâi novăcean de peste timp – Dumitru D. Brezulescu. Datele biografice, contextul copilăriei şi al formării sale dar şi schimbarea pentru totdeauna a concepţiei de dezvoltare a localităţii, până la ascensiunea în cadrul autorităţii legislative a ţării, ca de fapt şi sfârşitul vieţii, cu mult înainte de senectute sunt expuse cu măiestrie în cele 162 de pagini de către autor, El însuşi o figură importantă a Novaciului – cu studii în Germania interbelică şi autor al altor publicaţii de mare însemnătate.
citat „Minunea de la Novaci a fost un salt în această direcţie, care nu s-ar fi realizat prin simpla cooperaţie. Această minune, care făcuse din Novaci o adevărată Mecca a cooperaţiei româneşti iar din Brezulescu profetul ei, a fost în primul rând rezultatul unei extraordinare afaceri în sensul cel mai curent al cuvântului” Gheorghe Ciorogaru – Dumitru Brezulescu 1879-1916, Editura Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj, Târgu-Jiu, 2010, p.148
Fântâna din Răscruci – Gheorghe Berbecel – 2016
Reprezintă o lucrare ce surprinde viaţa comunităţii novăcene, mai cu seamă a celor din fostul sat Novaci Străni (cu ascendenţă ardelenească) reliefată cronologic între anii trişti şi grei ai copilăriei Lenuţei şi vârsta amintirilor, în care copiii şi nepoţii îi sunt cel mai frumos dar şi înseamnă cele mai mari realizări ale familiei ei. Cartea a fost scrisă după povestirile celei căreia i-a fost dedicată – Elena Berbecel, de către fiul acesteia, iar în cuprinsul celor 296 de pagini, cititorul va desluşi, nu fără emoţii, crâmpeie din viaţa grea a familiilor de altă dată, apăsate de necazuri şi pierderea prematură a celor dragi.
citat „A trecut jumătatea verii şi e ziua de Pantelimon. Nu a văzut de două luni pe nimeni decât cei cinci oameni de la stână” Gheorghe Berbecel – Fântâna din Răscruci, Editura PIM, Iaşi, 2016, p.126
Sărut mâna, doamna doctor – Gheorghe Berbecel – 2012
Este una dintre lucrările deosebite care are în vedere sub o altă formă Novaciul şi pe cei ce-şi trag sorgintea de prin aceste locuri. Lucrarea de 320 pagini nu vizează în mod nemijlocit localitatea dar are drept personaj, chiar dacă nu-n persoana eroinei cărţii, un fiu al localităţii, plecat ca mulţi alţii peste mări şi ţări, la propriu vorbind pentru a realiza, ceea ce în ţară părea a fi cu neputinţă. Înseamnă aşadar povestea grea şi plină de piedici, a unui cuplu ajuns în lumea largă şi totodată povestea cu sfârşit tragic a doctoriţei din România ce a învins atâtea obstacole şi a convins atâţia pacienţi, mai puţin destinul.
citat „Mi se pare paradoxal că întreg efortul oamenilor de a se educa într-un domeniu, oricare ar fi acesta, sfârşeşte prin a-i împiedica să gândească liber şi să vadă şi lucruri care nu fac parte din domeniul lor îngust de specializare” Gheorghe Berbecel – Sărut mâna, doamna doctor, Editura Arves, 2012, p.14
Administraţia Novacilor. Primarii – Adelin şi Manuela Ungureanu – 2014
Reprezintă o lucrare ce readuce din timpuri mai vechi numele şi unele date despre cei ce au condus localitatea de la formarea acesteia din punct de vedere administrativ, drept comună rurală, până către zilele noastre. Totodată sunt menţionaţi şi primarii de la Pociovaliştea, localitate componentă azi a oraşului Novaci. Totalizează 180 de pagini de incursiune în administraţia localităţii în timp.
citat „În anul 1899, odată cu venirea primăverii, tânărul Alecsandru ajunge primar. Anterior fusese deja familiarizat cu problemele administrative, lucrând ca notar la Primărie” Adelin & Manuela Ungureanu – Administraţia Novacilor. Primarii, Editura Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj, Târgu Jiu, 2014, p.XLVI
Viaţa şi opera lui Dumitru Brezulescu – Gheorghe Cristian Grecoiu – 2014
Reprezintă una din cărţile dedicate celui mai apreciat novăcean din toate timpurile – Dumitru D. Brezulescu. Între cele 290 de pagini ale lucrării, poate fi lecturată cu plăcere şi interes şi teza de licenţă a lui Brezulescu, susţinută la Facultatea de Drept din Bucureşti în anul 1905. Este meritul autorului, că atunci când mai toată lumea considera lucrarea, citată mai târziu şi de Nicolae Iorga, ca fiind de negăsit a căutat şi iar a căutat dând de urma acesteia. Cartea este completată cu aspecte privind viaţa personajului central, publicaţii ale sale ori despre acesta, mai ales în contextul decesului său la nici 37 de ani împliniţi.
citat „Am căutat să adun laolată tot ce a scris şi tot ce s-a scris despre Brezulescu, ca un omagiu adus celui care a întemeiat Novaciul modern, a cărui amintire şi recunoştinţă trebuie păstrată vie în inimile tuturor românilor” Gheorghe Cristian Grecoiu – Viaţa şi opera lui Dumitru Brezulescu, Editura Arves, 2014, p.5
Monografia sociologică a oraşului Novaci – Dumitru Otovescu coordonator – 2000
Lucrarea reprezintă un studiu sociologic realizat de către mai multe cadre didactice şi studenţi, sub coordonarea profesorului universitar doctor Dumitru Otovescu. Cartea reprezintă un studiu sociologic realizat în teren şi documentat din diverse surse locale ori nu numai. În cele 186 de pagini multiple aspecte ale vieţii orăşelului de sub munţi sunt scoase în evidenţă, aspecte de ordin istoric, tradiţii, instituţii locale, administraţie, politică ori proprietate şi multe alte dimensiuni ce dau contur unei noi cărţi despre locurile novăcenilor. Coperta expusă a fost realizată de Nicolae Stricescu.
citat „Prin amploarea şi complexitatea ei, cercetarea monografică a oraşului Novaci şi a zonei în care este încadrat a necesitat un efort conjugat din partea unui grup lărgit, alcătuit din studenţi, cadre didactice şi specialişti” Dumitru Otovescu coord – Monografia sociologică a oraşului Novaci, Editura Beladi, Craiova, 2000, p.5
Monografia oraşului Novaci – Constantin I. Dârvăreanu – 2008
Reprezintă una dintre cele mai documentate lucrări despre Novaci fiind publicată la patru decenii de la schimbarea statutului localităţii în acela de oraş. Numără 464 de pagini şi reuneşte domenii complexe ale vieţii comunităţii: de la legende şi vechi documente de atestare, până la tradiţii şi obiceiuri locale ori organizarea domeniilor de activitate: administraţie locală, învăţământ, culte, cultură, sănătate ori alte aspecte interesante.
Citat „Până la 1968, localitatea Novaci se învecina la nord cu judeţul Alba, la vest cu judeţul Hunedoara, iar la nord-est cu Sibiul şi Vâlcea.” Constantin I. Dârvăreanu – Monografia oraşului Novaci, Cetate Deva, Deva, 2008, p.12
Monografia comunei Novaci-Gorj – Constantin Lianu – 1935
Reprezintă una dintre lucrările vechi despre fosta comună Novaci, fiind avute în vedere cu preponderenţă satele Hirişeşti, Novaci Români şi Novaci Străini. Numără 62 de pagini şi cuprinde scurte referiri istorice, aspecte ori schiţă geografică locală, ocupaţiile, instituţiile locale şi viaţa oamenilor din urmă cu aproape un veac. Cartea cuprinde câteva fotografii ale vremii foarte interesant şi bine realizate.
citat „Copiii de şcoală mănâncă dimineaţa în zilele de dulce mai mult lapte; la amiaz au la ei: carne friptă, brânză ori ouă.” Constantin Lianu – Monografia comunei Novaci – Gorj, Institutul de Arte grafice Nicu D. Miloşescu, Târgu Jiu, 1935, p.23
Gheorghe Gh. Cuţuliga
Născut la Novaci la 13 octombrie 1924.
A fost unul dintre cei trei copii ai Familiei Polia şi Gheorghe Cuţuliga.
Copil de trupă la 12 ani
Absolvent – Liceul militar de aviaţie „Aurel Vlaicu” Mediaş
Soldat pe frontul celui de-al doilea război mondial – ajuns cu trupa de aviaţie până-n Piestany (Slovacia)
Absolvent al Facultăţii de Electromecanică – Instit. Politehnic Bucureşti – 1950
Conducătorul Uzinei electrice din Novaci 1951 – 1988, cu mai multe titulaturi în funcţie de reorganizări
Păstrătorul şi promotorul unei colecţii impresionante de documente, obiecte şi detalii unele dintre acestea unice, despre viaţa de altă dată a Novaciului şi a novăcenilor. Multe dintre datele folosite în aceste pagini electronice i le datorăm inginerului Pridică Cuţuliga şi îi mulţumim foarte mult.
Săvârşirea – 11 aprilie 2013