Dintre miile de absolvenți ai Liceului Novaci, cineva a decis să realizeze o lucrare dedicată deopotrivă școlii respective, profesorilor vremii și bineînțeles colegilor de generație. Fiind absolvent al celei de-a treia generații de elevi a Liceului, autorul redă în detaliu crâmpeie din viața de licean novăcean a anilor *60 din secolul trecut, precum și de la emoționantele Întâlniri colegiale organizate cu regularitate peste ani și ani! Printre eroii cărții, sunt atât profesorii de la începuturile Liceului, cât și elevii primelor generații și nu doar atât, cu toții având același numitor comun – LICEUL NOVACI – de atunci, de acum și de aici-înainte!

Citat: ”Îmi amintesc, ca și cum ar fi fost ieri, prima zi de liceu din 15 sept. 1958.Curtea școlii era un furnicar de copii, toți în țoale țărănești cu geacurile în spate gemând de cărți, că ne îndoiau umerii, de parcă veneam din colindețe.” Staicu Ion – Liceul Novaci. Promoția 1962. Performanța ca destin, Brașov, 2023, p.80

Lucrarea în sine reprezintă o Culegere a datelor despre locurile de la izvoarele Gilortului, din timpuri străvechi și până la Primul Război Mondial. Sunt expuse contexte istorice universale, regionale sau locale, susținute prin date ori opinii ale autorului, în cele 552 de pagini, cartea bazându-se pe o documentare solidă privind viața celor ce au locuit aici, sub umbra Munților Parâng.

Citat „La sf. Biserică din Cătunulu Novaciu Români lipsescu cărțile anume: Molitvelnicul, Aghiazmatarul, Triodul, Panihidă, Bucovnă, Carte de Tedeumuri.” Ciocan Petrișor – Novaci-Gorj Date.  Datări. Interpretări. De la începuturi la România Mare, Editura Măiastră, Târgu Jiu, 2022, p.429

Amintirile privind o parte din itinerariile Ansamblului NEDEIA din Novaci sunt expuse în cele aproape 220 de pagini, de către Directorul Ansamblului și totodată Autorul cărții.

Astfel, din Turcia și până în Olanda, în afara țării ori de-a latul și de-a lungul României, amprenta novacenilor a fost așternută cu temeinicie.

Citat „În cea de-a doua zi a manifestărilor de la Can (Turcia n.a.) participăm la un eveniment deosebit: inaugurarea Parcului Novaci, amenajat în zona de nord a orașului,  în prezența primarilor celor două localități” Constantin Dârvăreanu – Visător prin lume, Cetate Deva, Deva, 2008, p.125

Cartea reunește în cele 380 de pagini ale sale date detalii și impresii expuse în manieră de tip jurnalistic de către autor. Lucrarea cuprinde materiale privind: istoria localității, administrația, impresii de călătorie, opinii asupra unor evenimente contemporane ori din alte timpuri, redate cu dibăcia unui fiu al localității.

Citat

”La Novaci există un spațiu pastoral alcătuit din vatra satului Novaci-Stăini și din munții înșirați de o parte și de alta a Gilortului și Drumului Național 67 C, Drmul Regelui sau mai nou Transalpina. Fără îndoială, în acest spațiu s-a dezvoltat continuu păstoritul, a cărui importanță nu poate fi trecută cu vederea, ba mai mult a dat putere economică acestui spațiu și întregii așezări” Constantin Dârvăreanu  – Pași peste timp, Editura Măiastră, Târgu Jiu, 2021, p.121

                                        Această carte arată tuturor cine sunt novăcenii, cei ce s-au născut, au întemeiat familii ori au decedat, aici la Novaci, în limitele administrative ale comunei de altădată. Datele încep de la implementarea Regulamentelor Organice și survin până în preajma anului intrării în Războiul de reintregire a țării.

Citat

„Dumitru, fiul lui Constantin sîn Popa Dumitru

Nași: Popa Dumitru Bălțatu din Hirisești

Preot: Popa Radu și Popa Dumitru Bălțatu” Ciocan Petrișor – Comuna Novaci Stare Civilă 1832-1915, Editura Argeș, p.7

Novăcenii s-au afirmat în mai multe domenii ale vieţii, iar la începutul secolului al XX-lea, aviaţia era un domeniu cu impact major asupra omenirii. Să vezi oamenii zburând pe cer, asemeni păsărilor, era ceva dincolo de limitele imaginaţiei generaţiilor anterioare. Ei bine, un tânăr născut la Novaci din părinţi ardeleni, tatăl fiind salariat al unei instituii locale, Vasile, fiul Mariei originară de la Sălişte şi al lui Vasile Craiu, originar de la Şiria – Arad avea să-şi croiască o carieră de mare succes în lumea nouă a aviaţiei. Se pare că în timpul războiului, pilotul Vasile Craiu este primul aviator român din istorie, care ar fi doborât un avion inamic. Cum prăbuşirea ar fi avut loc, dincolo de liniile inamice, isprava nu a putut fi confirmată şi omologată ca atare. Lucrarea, în cele peste 110 pagini, prezintă cititorului aspecte biografie şi profesionale ale vieţii eroului cărţii, detaliind inclusiv tragicul sfârşit al acestuia, la vârsta de doar 23 de ani.

citat „Într-o zi s-a apucat să spargă cu praştia, la rând, lămpile digului de pe malul Jiului, locul de plimbare preferat al localnicilor, lăsându-i în intuneric. Taică-su a aflat cine-i autorul şi l-a luat pe departe:  – Măi Bibişor, bun trăgător s-a dovedit cel care a izbutit să nimerească toate lămpile de pe dig! Încântat de apreciere, copilul în naivitatea lui a răspuns pe dată: – Pe mine mă lauzi, tată!” Titus Axente – Vasile Craiu, Editura Modelism Internaţional, Bucureşti, 1998, p.13

O comună ale cărei sate au veacuri de istorie, aşa cum se-ntâmplă când vine vorba de Pociovaliştea, merita o lucrare, care să le reamintească tuturor de aceste locuri frumoase. Azi, deşi este parte administrativă a Novaciului, teritoriul fostei comune îşi dezvăluie o parte a trecutului său în paginile acestei căţi. Despre aşezarea geografică, despre vremurile ori oamenii de altă dată, despre biserică, şcoală, asociaţii ale pociovăliştenilor ori alte lucrări publicate în timp, autorul readuce în atenţia cititorului amănunte inedite şi poate, despre care aproape nimeni nu-şi mai amintea. Lucrarea este însoţită de fotografii şi texte vechi reproduse cu grijă, care te duc cu mintea în volbura vremurilor de odinioară, în traiul bunicilor şi al străstrăbunicilor noştri, toate fiind expuse în cele 284 de pagini, atât cât conţine această carte.!

citat „Atestarea documentară a unei localităţi nu reflectă corect vechimea acesteia, ci reprezintă doar cel mai vechi document scris, care s-a păstrat până în zelele noastre , în care apare pentru prima dată pomenită localitatea respectivă. ….. Data precisă a întemeierii satului Pociovaliştea şi vechimea acestuia se pierd în negura vremurilor şi poate că nu le vom afla niciodată.” Gheorghe-Cristian Grecoiu – Pociovaliştea: monografie istorică, Editura PIM, Iaşi, 2017, p.13

Între paginile lucrările dedicate memoriei inginerului Ilie Dăianu din Novaci, cunoscut de către apropiaţi drept Iulică, sunt aşezate mai multe amintiri despre viaţa şi activitatea sa, povestea reliefând scene trăite împreună cu familia, neamurile sau prietenii.În cele 170 de pagini, amintirile sunt însoţite de mai multe fotografii, din tinereţe sau din perioada, pe care oamenii o numesc floarea vieţii, conturând un tablou al existenţei unui om, pe care cei ce l-au cunoscut l-au apreciat mult, mult de tot! Acasă, la serviciu, la cumpărături, la nunţi ori pe stadion sunt locurile, care constituie cadre, ce găzduiesc povestea despre drumul său prin a noastră lume.

citat „la Novaci, o nouă familie se închegase complet, sub privirile pline de învăţăminte ale străbunicii Dăieniţa cea bătrână, care depăşise de ceva vreme suta de ani şi care, evident, îşi făcea planuri să-şi vadă nepoţii crescând, să-l vadă şi pe Iulică măcar atât de mare, cât se făcuse Gheroghiţă” Adelin Ungureanu – Iulică Dăianu. Amintiri de poveste – Editura PIM, Iaşi, 2018, p.17

Avem de-a face cu o lucrare ce a văzut lumina tiparului în anul 1910 şi care indică situaţia financiară şi nu numai a celei ce avea a fi numită „Minunea de la Novaci” Banca fondată de Brezulescu la vârsta de 22 ani. Sunt avute în vedere scurte trimiteri la începuturile societăţii, situaţia patrimonială inclusiv după perioada 1905-1907 ce a pecetluit cumpărarea Moşiei Novaci compusă din: munţi (Cerbul, Larga, Măgura, Plopul, Rânca, Tâmpele), Plaiul şi Zăvoiul, fâneţe, islazuri şi locuri de muncă cu suma totală de 400500 lei. Sunt indicate apoi documentele tuturor tranzacţiilor şi câteva aspecte genealogice ale foştilor proprietari, precum şi unele date despre activitatea curentă ori a modului de desfăşurare a adunărilor membrilor societăţii. Nu lipsesc nici actele de caritate făcute de Banca Gilortul pe o perioadă de şapte ani, tot mai numeroase şi consistente de la an la an. Cele 87 pagini conţin şi o serie întreagă de situaţii ori anexe cu conţinut patrimonial, economic ori social.

citat „Condusă dela început cu pricepere şi energie şi după un întins şi chibzuit plan economic, prin mersul operaţiunilor de până azi şi prin întreprinderile sale, din cari a realizat numai câştiguri, Banca „Gilortul” şi-a asigurat cel dintâi loc printre Băncile Populare din ţară” G. Dumitrescu-Bumbeşti – Monografia Băncei populare „Gilortul” din comuna Novaci, judeţul Gorj, Atelierele grafice Socec & Co., Societate anonimă, Bucureşti, 1910, p.47

Avem de-a face cu un roman pastoral, izvorât din experienţa de viaţa a unui cioban autentic al Cernădiei zilelor noastre, precum şi o incursiune în viaţa ciobanilor din vremuri neştiute. Gazdele acestei povestiri adevărate sunt Ciobanul Gheorghe al Stanciului şi autorul cărţii, împreună marcând, pentru generaţii şi generaţii de urmaşi, până a nu fi prea târziu scene, obiceiuri şi întâmplări din viaţa tradiţională a crescătorilor de oi, de aici de lângă Boţota, pârâul ce brăzda odinioară mijlocul comunei Cernădia. În textul volumului sunt redate pelerinajele ciobanilor şi toate cele ce ţin de viaţa pastorală, din vârful munţilor şi până către malurile mării, locuri pe care, Gheorghe – Ciobanul din Cernădie le-a bătut cu pasul alături de turmele de oi: de la Zănoguţă, până în Banat şi până la Bărăgan şi până în Basarabia.

citat „Într-o altă toamnă, tot pă drumul di la Vîrfu lu* Pătru, ne duceam în Banat. Treceam pi la Vîrfu lu* Pătru, coboram la Călan, ieu cu Gheorghe al lu* Hîrcioagă am ajuns sara la stîna din Sălanele, sub Vîrfu lu* Pătru. Dedeasăm jos di pă măgari şi eu eram dindeal de oi. Gheorghe Hîrcioagă plecasă la şipot să ia apă şi, cînd ne uităm noi în sus pe coastă înaltă, ursul venea pă poiană spre noi” Ion Staicu – Ciobanul din Zănoguţa, Editura Foton, Braşov, 2015, p.192

Este vorba de o lucrare cu caracter didactic în domeniul turismului, prin raportare la câteva dintre obiectivele turistice, prezentate generic din partea de miazănoapte a judeţului Gorj. În cele 143 de pagini sunt prezentate câteva dintre atracţiile turistice montane şi submontane, evident cele din părţile Novaciului neavând cum să lipsească dar şi unele strategii didactice privind parcurgerea acestora ca disciplină de studiu.

citat „Transalpina traversează patru judeţe: Gorj, Vâlcea, Sibiu şi Alba. Judeţul nostru are limita la câteva sute de metri, dincolo de cel mai înalt punct al şoselei… Dacă s-ar fi menţinut vechea limită administrativă, astăzi Transalpina, cam jumătate ar fi pe teritoriul judeţului nostru” Manuela Ungureanu – Educaţie şi turism în nordul Gorjului, Editura Universitas, Petroşani, 2017, p.32

Avem de-a face cu un roman, în ale cărui pagini este desluşită povestea unui român din Cernădia – Berceşti (azi teritoriul al Novaciului) ajuns pe Tărâmul făgăduinţei înainte de Primul război mondial. Cartea numără 469 pagini şi este realizată de către Cezar Giosan, un alt compatriot ce a păşit pe pământ american aproape după un veac faţă de eroul lucrării sale, acesta din urmă fiind Dumitru D. Popescu – Mitu aşa cum l-au cunoscut deopotrivă românii alături de care a trăit prima şi ultima parte a vieţii dar şi americanii acolo unde a locuit cca două decenii.

citat „Vonică lucrează la vro zece mile-n jos, departe. Iar de Vărzaru şi Piluţă, drept să-ţi zic, nu prea ştiu pe unde sunt, da* mergi o zi până la ei, le arătă cu mâna spre apus. Ne mai întâlnim din când în când duminica la un restaurant în Helena” Cezar Giosan – Americanul, Made în the USA, Charleston, SC, 2010, p.165

Avem de-a face cu o lucrare ce reuneşte amintiri de familie dar totodată şi viaţa satului Măgura, pendinte altădată de comuna Cernădia, aşa cum era satul cu şapte-opt decenii în urmă. Printre amintirile copilăriei şi preocupările oamenilor din sat, printre muncile lor de altădată şi poveştile din bătrâni auzite atunci, sunt rememoraţi şi o parte din locuitori, printre care: Băra, Boţoteanu, Cârţână, Coadă, Cotorcea, Găină,  Geoancă, Mudăvoiu, Niculescu, Nedu,  Popescu, Popa, Rădoi, Ţarfulea sau sub nume cu încărcătură anecdotică precum: Butişcă, Creţu,  Deciu, Mandroana, Păpăluţă, Popete, Râţă, Tălpănoaia, Viva, Zoe şi alţii. Un sat mic cu biserică şi tradiţii, cu istorie şi oameni demni de aprecieri îşi deschide una din puţinele file scrise ale istoriei sale, prin prisma amintirilor autorului – fiu al satului.

citat „Satul avea forma unui triunghi cu baza la poalele plaiului şi vârful locul unde se întâlnesc cele două ape: Boţota şi Râul-Rudii. Cum veneai dinspre Novaci, la Hanul Popeascăi se desprindea în stânga uliţa” Alexandru Popescu – Poveste neterminată.. (File din cronica unei familii), Editura Măiastră, Târgu-Jiu, 2014, p.8

Cartea vieţii mele reprezintă o autobiografie încântătoare. Este cununa cu lauri a reuşitei în viaţă a autoarei, fiica unei familii de oieri novăceni şi care a trecut prin trei regimuri, adaptându-şi în tăcere viaţa, ori de câte ori vicisitudinile au impus-o sub o formă sau alta. Familia Maria şi Constantin Şandru din Novaci constituie un reper pentru familia oricărei generaţii prezente şi viitoare, iar modul în care autoarea a decis să lase mărturie către viitor, propria-i viaţă, în cele 497 de pagini este mai mult decât apreciabil prin cuvinte.

citat „Cea mai de preţ mâncare ungurenească pregătită de băciţe la stâna din munte, dar şi acasă, la Novaci, este balmoşul.” Maria Şandru – Cartea vieţii mele, Editura Napoca Star, p.54

Inginerul Gheorghe Cuţuliga este unul dintre cei mai cunoscuţi novăceni dintr-a doua jumătate a secolului al XX-lea. A cules şi păstrat atâtea şi atâtea amintiri despre Novaciul şi novăcenii săi şi cei dinaintea lor şi a rămas aici toată viaţa, excepţie fiind anii în care fost-a copil de trupă, tânăr militar pe front până-n centrul Europei şi student. Întocmirea Jurnalului personal pentru circa o jumătate de secol a oferit şi va oferi generaţiilor următoare o fereastră ce se deschide oricărui doritor, către viaţa satului de altă dată, câteva aspecte fiind expuse şi-n cele 234 de pagini ale cărţii ce-i este dedicată.

citat „După ce-şi ia la revedere de la părinte, nu se abţine şi sărută şi carul şi animalele, care-l aduseseră până aici ca şi cum nu le-ar mai vedea vreodată.” Adelin & Manuela Ungureanu – Fiu al Novaciului. Ing. Gheorghe Cuţuliga-Pridică, Editura PIM, Iaşi, 2014, p.21

Deşi cartea reprezintă un roman mioritic de 398 pagini, având în vedere tradiţia locurilor, viaţa autorului şi cunoştinţele sale, Stanciu Dafinescu realizează o serie de legături cu viaţa novăcenilor, pornind de la aspecte concrete şi ducând firul poveşti paralele, până acolo încât în funcţie de capacitatea cititorului, acesta reuşeşte a desluşi noi şi noi conexiuni cu realitatea vieţii şi a vremii de aici de sub ori din munţii novăcenilor.

citat „Otrăviţi că nu îndoldoraseră chimirele, tîrlaşii urcară la ciopoare, în Plaiul foametei. Nu afurisesc bucălăile, că nu-s pe placul domnului!” Stanciu Dafinescu – Între ape şi cer, Scrisul Românesc, Craiova, 1988, p.61

Reprezintă o lucrare cu un specific foarte interesant. Este rezultatul unui studiu realizat cu un sfert de secol anterior publicări, în judeţul Gorj, iar o mare parte a muncii de teren a fost realizată la Novaci, mai exact de-o parte şi de alta a Gilortului, autorul şi grupul său având drept obiectiv stabilirea unor analize comparative între descendenţii vechilor locuitori ai oraşului (Novacii Români) şi descendenţii mai nou veniţilor locuitori, de la nord de Carpaţi (Novacii Străini). În imediata succesiune a copertei realizată de Faber Studio se deschid cele 302 pagini, multe dintre acestea vizând chestiunile deja indicate.

citat „Dacă cineva este deci interesat de adevărata poveste a Novacilor, îl invit la o cafea…” Vintilă Mihăilescu – Fascinaţia diferenţei, Editura Trei, Bucureşti, 2014, p.302

Reprezintă o lucrare dedicată deopotrivă familiei şi localităţii natale (Cernădia) dar totodată indică şi cărarea vieţii unor tineri din partea acestor locuri, descendenţi ai unuia dintre cei mai dintâi locuitori ai zonei ce trăise ani şi ani pe pământ american. Gheorghe, Alexandru şi Micu şi nu doar ei, sunt cei ce dau un fir de urmat în viaţă şi-n carieră în cele 156 de pagini ale cărţii.

citat „Era o zi luminoasă cu căldură ponderată, în jur se adunase lume de nu mai încăpea, mai ales că era prezentă fanfara Novaciului” Alexandru Popescu – Drumuri de poveste, Editura Măiastra, Târgu Jiu, 2015, p.25

Reprezintă o lucrare de tip monografic, dedicată însă aspectelor bisericeşti, mai exact modului de organizare al bisericilor din fostele comune Cernădia, Novaci şi Pociovaliştea, începând cu preponderenţă de la sârşitul deceniului al VII-lea al secolului al XIX-lea. În cele 266 de pagini, preoţi, cântăreţi ori alţi slujitori ai bisericii dar şi sute de enoriaşi ai vechilor locuri de rugăciune din plaiurile de sub Parâng ori Păpuşa sunt nominalizaţi pentru activitatea şi implicarea lor în viaţa bisericească din parohiile celor trei comune.

citat „La Biserica din Vlădoi încă se păstrează spre lauda sătenilor şi a personalului bisericesc câteva cruci de un veac şi jumătate cu text chirilic” Adelin & Manuela Ungureanu – Viaţa bisericească de odinioară la izvoarele Gilortului, Editura PIM, Iaşi, 2016, p.191

Reprezintă o lucrare dedicată vieţii celui dintâi novăcean de peste timp – Dumitru D. Brezulescu. Datele biografice, contextul copilăriei şi al formării sale dar şi schimbarea pentru totdeauna a concepţiei de dezvoltare a localităţii, până la ascensiunea în cadrul autorităţii legislative a ţării, ca de fapt şi sfârşitul vieţii, cu mult înainte de senectute sunt expuse cu măiestrie în cele 162 de pagini de către autor, El însuşi o figură importantă a Novaciului – cu studii în Germania interbelică şi autor al altor publicaţii de mare însemnătate.

citat „Minunea de la Novaci a fost un salt în această direcţie, care nu s-ar fi realizat prin simpla cooperaţie. Această minune, care făcuse din Novaci o adevărată Mecca a cooperaţiei româneşti iar din Brezulescu profetul ei, a fost în primul rând rezultatul unei extraordinare afaceri în sensul cel mai curent al cuvântului” Gheorghe Ciorogaru – Dumitru Brezulescu 1879-1916, Editura Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj, Târgu-Jiu, 2010, p.148

Reprezintă o lucrare ce surprinde viaţa comunităţii novăcene, mai cu seamă a celor din fostul sat Novaci Străni (cu ascendenţă ardelenească) reliefată cronologic între anii trişti şi grei ai copilăriei Lenuţei şi vârsta amintirilor, în care copiii şi nepoţii îi sunt cel mai frumos dar şi înseamnă cele mai mari realizări ale familiei ei. Cartea a fost scrisă după povestirile celei căreia i-a fost dedicată – Elena Berbecel, de către fiul acesteia, iar în cuprinsul celor 296 de pagini, cititorul va desluşi, nu fără emoţii, crâmpeie din viaţa grea a familiilor de altă dată, apăsate de necazuri şi pierderea prematură a celor dragi.

citat „A trecut jumătatea verii şi e ziua de Pantelimon. Nu a văzut de două luni pe nimeni decât cei cinci oameni de la stână” Gheorghe Berbecel – Fântâna din Răscruci, Editura PIM, Iaşi, 2016,  p.126

Este una dintre lucrările deosebite care are în vedere sub o altă formă Novaciul şi pe cei ce-şi trag sorgintea de prin aceste locuri. Lucrarea de 320 pagini nu vizează în mod nemijlocit localitatea dar are drept personaj, chiar dacă nu-n persoana eroinei cărţii, un fiu al localităţii, plecat ca mulţi alţii peste mări şi ţări, la propriu vorbind pentru a realiza, ceea ce în ţară părea a fi cu neputinţă. Înseamnă aşadar povestea grea şi plină de piedici, a unui cuplu ajuns în lumea largă şi totodată povestea cu sfârşit tragic a doctoriţei din România ce a învins atâtea obstacole şi a convins atâţia pacienţi, mai puţin destinul.

citat „Mi se pare paradoxal că întreg efortul oamenilor de a se educa într-un domeniu, oricare ar fi acesta, sfârşeşte prin a-i împiedica să gândească liber şi să vadă şi lucruri care nu fac parte din domeniul lor îngust de specializare” Gheorghe Berbecel – Sărut mâna, doamna doctor, Editura Arves, 2012, p.14

Reprezintă o lucrare ce readuce din timpuri mai vechi numele şi unele date despre cei ce au condus localitatea de la formarea acesteia din punct de vedere administrativ, drept comună rurală, până către zilele noastre. Totodată sunt menţionaţi şi primarii de la Pociovaliştea, localitate componentă azi a oraşului Novaci. Totalizează 180 de pagini de incursiune în administraţia localităţii în timp.

citat „În anul 1899, odată cu venirea primăverii, tânărul Alecsandru ajunge primar. Anterior fusese deja familiarizat cu problemele administrative, lucrând ca notar la Primărie” Adelin & Manuela Ungureanu – Administraţia Novacilor. Primarii, Editura Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj, Târgu Jiu, 2014, p.XLVI

Reprezintă una din cărţile dedicate celui mai apreciat novăcean din toate timpurile – Dumitru D. Brezulescu. Între cele 290 de pagini ale lucrării, poate fi lecturată cu plăcere şi interes şi teza de licenţă a lui Brezulescu, susţinută la Facultatea de Drept din Bucureşti în anul 1905. Este meritul autorului, că atunci când mai toată lumea considera lucrarea, citată mai târziu şi de Nicolae Iorga, ca fiind de negăsit a căutat şi iar a căutat dând de urma acesteia. Cartea este completată cu aspecte privind viaţa personajului central, publicaţii ale sale ori despre acesta, mai ales în contextul decesului său la nici 37 de ani împliniţi.

citat „Am căutat să adun laolată tot ce a scris şi tot ce s-a scris despre Brezulescu, ca un omagiu adus celui care a întemeiat Novaciul modern, a cărui amintire şi recunoştinţă trebuie păstrată vie în inimile tuturor românilor” Gheorghe Cristian Grecoiu – Viaţa şi opera lui Dumitru Brezulescu, Editura Arves, 2014, p.5

Lucrarea reprezintă un studiu sociologic realizat de către mai multe cadre didactice şi studenţi, sub coordonarea profesorului universitar doctor Dumitru Otovescu. Cartea reprezintă un studiu sociologic realizat în teren şi documentat din diverse surse locale ori nu numai. În cele 186 de pagini multiple aspecte ale vieţii orăşelului de sub munţi sunt scoase în evidenţă, aspecte de ordin istoric, tradiţii, instituţii locale, administraţie, politică ori proprietate şi multe alte dimensiuni ce dau contur unei noi cărţi despre locurile novăcenilor. Coperta expusă a fost realizată de Nicolae Stricescu.

citat „Prin amploarea şi complexitatea ei, cercetarea monografică a oraşului Novaci şi a zonei în care este încadrat a necesitat un efort conjugat din partea unui grup lărgit, alcătuit din studenţi, cadre didactice şi specialişti” Dumitru Otovescu coord – Monografia sociologică a oraşului Novaci, Editura Beladi, Craiova, 2000,  p.5

Reprezintă una dintre cele mai documentate lucrări despre Novaci fiind publicată la patru decenii de la schimbarea statutului localităţii în acela de oraş. Numără 464 de pagini şi reuneşte domenii complexe ale vieţii comunităţii: de la legende şi vechi documente de atestare, până la tradiţii şi obiceiuri locale ori organizarea domeniilor de activitate: administraţie locală, învăţământ, culte, cultură, sănătate ori alte aspecte interesante.

Citat „Până la 1968, localitatea Novaci se învecina la nord cu judeţul Alba, la vest cu judeţul Hunedoara, iar la nord-est cu Sibiul şi Vâlcea.” Constantin I. Dârvăreanu – Monografia oraşului Novaci, Cetate Deva, Deva, 2008, p.12

Reprezintă una dintre lucrările vechi despre fosta comună Novaci, fiind avute în vedere cu preponderenţă satele Hirişeşti, Novaci Români şi Novaci Străini. Numără 62 de pagini şi cuprinde scurte referiri istorice, aspecte ori schiţă geografică locală, ocupaţiile, instituţiile locale şi viaţa oamenilor din urmă cu aproape un veac. Cartea cuprinde câteva fotografii ale vremii foarte interesant şi bine realizate.

citat „Copiii de şcoală mănâncă dimineaţa în zilele de dulce mai mult lapte; la amiaz au la ei: carne friptă, brânză ori ouă.” Constantin Lianu – Monografia comunei Novaci – Gorj, Institutul de Arte grafice Nicu D. Miloşescu, Târgu Jiu, 1935, p.23