În Plaiul novăcenilor, la câţiva kilometri de zona intravilană, acest loc este cunoscut de localnici ca Ştiubei, fiind vorba de fântâniţa de unde localnici îşi luau apă, când urcau în Plai, cu diverse ocazii: păscutul animalelor, cosit/strâns fân, cărat lemne, etc.

Denumirea de Ştiubei trădează faptul, că acolo a fost cândva un trunchi de copac, poate un fag scorburos de-al locului, care ajuta apa izvorului să urce către suprafaţă. Pe la 1990, câteva familii de novăceni au refăcut făntâniţa din Plai, recondiţionată şi în alte perioade, iar azi îşi aşteaptă vizitatorii să le ostoiască setea, cu apa bună pe care o oferă.

Pe actuala Transalpina, fostă Drumul Regelui, în apropierea Releului Tv Cerbu, pe partea dreaptă a drumului în direcţia Novaci-Rânca, se află acest monument ridicat în memoria fostului pădurar de la Banca Gilort, care la începutul perioadei interbelice, practic la doar câteva luni de la Unire, a fost găsit decedat la datorie, la 7 septembrie 1919, pe proaspătul drum de munte trasat în grabă în 1915, din motive strategice, în vederea intrării Regatului României în Marele Război. Monumentul a fost ridicat în memoria Pădurarului Ion Taban, din Novaci, înainte de pomenirea a 7 ani de la deces. Azi este punct de reper şi cunoscut de către localnici, sub titulatura de Crucea lu* Taban!

Nu puţini sunt localnicii care ştiu azi că numele celui mai vechi voievod cunoscut din Oltenia a avut tangenţă cu locurile Novaciului. Astfel, în primii ani ai secolului al XX-lea, un polonez ajuns cu serviciul la Novaci a cules câteva balade locale despre Litovoi, mirat fiind de existenţa acestora şi atitudinea localnicilor, ce-i spuneau că-i vorba de un vechi conducător de pe aici. Apoi din vremuri imemoriale, acolo unde probabil cândva să fi fost chiar vatră de sat, îi cunoscut locul numit Vermeghe, despre care se ştie că are o anume istorie, cu o doză de mister, ce greu se lasă desluşit. În fine Voievodul Litovoi a domnit la jumătatea veacului al XIII-lea şi pare-se că a avut Centrul voievodal în Plaiul Novăcenilor, la locul numit Vermeghe. Cuvântul acesta este întâlnit în administraţia medievală maghiară, cu sens de comitat, iar din punct de vedere istoric, se ştie cu certitudine despre întinderea Voievodatului litovonian în Transilvania, până în partea Haţegului, anterior anului 1277. Vorbim de vremuri, în care Novaciul nu este atestat documentar, nu ştim astfel dacă exista sau avea să se formeze mai târziu dar toponimul Vermeghe, rar întâlnit rămâne peste veacuri şi indică poate cea mai veche capitală a unei formaţiuni prestatale româneşti cunoscute, chiar dacă documente în acest sens nu-s! Vârful Vermeghei este înconjurat spre miazăzi, răsărit şi apus  de trei versanţi abrupţi, ceea ce-l făceau uşor de apărat. Doar dinspre miazănoapte se putea ajunge, acolo unde probabil a fost o Cetăţuie din lemn sau ceva similar. Privit pieziş, de la baza colinei, se pot observa forme circulare concentrice, la distanţe de cca 10-15 metri unele de altele, ca şi cum cândva ar fi fost acolo fie ridicate palisade ori garduri de apărare, fie şanţuri săpate în acelaşi scop. Dacă mai adăugăm faptul, că drumeagul ce trece pe lângă acest loc e cunoscut de către localnici sub denumirea Contea, conturăm un tablou mai clar: Vermeghea cu sensul indicat, iar drumul lui Conte (Drumul Contelui) lângă ea, ce-or fi însemnând?

Cascada Ţuţur este un loc mai puţin cunoscut în Novaci, chiar şi de către locuitorii din partea de nord-est a Gorjului. Reprezintă un punct de atracţie, creat de natură şi situat într-o zonă superbă. Cascada Ţuţurului se află pe pârâul Măceş, cel ce izvorăşre de sub Muntele Rădeiu, pentru ca după câţiva kilometri să devină afluent al Gilortului. Se află în apropierea Drumului forestier creat prin anii *70, drum ce leagă vechiul sat Novaci-Români de Plaiul Novăcenilor,  la o abatere de câteva câteva sute de metrii. Până la construirea respectivului drum, Cascada Ţuţur era şi mai îndepărtată de paşii localnicilor, aceştia folosind către Plai, străvechiul Drum al Piscului, azi aproape necirculabil.

sursa foto: www.facebook.com

La început de primăvară 2017, în Piaţa oraşului Novaci a fost amplasată statuia din fotografie, înfăţisându-l pe Moş Novac, aşa cum rezultă din datele soclului. Apreciind lucrarea artistică atât de bine realizată, se impun totuşi neapărat nişte precizări.

Nu trebuie creată vreo confuzie cu Baba Novac, vestitul haiduc de origine sârbă şi conducător de oşti în armata lui Mihai Viteazul, după ce ajunsese pe tărâm românesc. Baba Novac s-a născut la zeci de ani după cea mai veche atestare a Novaciului, cunoscută până-n prezent şi nu există nici măcar certitudini că ar fi ajuns la Novaci. Asocierea denumirii satului cu numele său (Novaci-Novac) şi a dealului din zonă, cu numele fiului haiducului (Grui-Gruia) a contribuit la naşterea unei poveşti, atât şi nimic mai mult.

Apoi nu ştim nici când şi nici cine a creat Novaciul ca aşezare umană. Denumirea este de sorginte slavă, asemeni altora din zonă: Sadu, Crasna, Cernădia, Banja (Baia), etc. Nu ştim de unde-şi trage denumirea, dacă a fost vreun înaintaş cu acest nume sau derivat ori asemănător, dacă a fost o ceată de haiduci, cărora li se punea aşa ori dacă are alte origini, dintr-o sumedenie de posibilităţi, misterul fiind aproape total.

Totodată cu nume de aşezare umană, Novaci, în afara de localitatea noastră mai întâlnim şi în nordul Ardealului, în sudul Munteniei, în Basarabia şi în Macedonia.

În concluzie, sculptura nu poate reprezenta un înaintaş cert al Novaciului, ba chiar nici unul legendar! Cu toate astea, realizarea artistică a lucrării merită tot respectul pentru creatorul ei!